Undeva, se desfasoara o vacanta de vis

1 iunie, prima zi de vara. Prima zi a fericirii mele. Desi afara e urat, ploua si se aud zgomote de motoare infundate din parcare, in mintea mea e cu totul alta imagine. Mintea mea se invarte undeva prin lume, intr-un cadru insorit, poate undeva pe o plaja in Grecia sau Australia. Da, vreau la mare (eventual ca inot intr-un ocean). Vreau sa fiu singura, inotand printre bancuri de pesti si sa simt nisipul fierbinte intre degete. Vreau sa alerg pe plaja cu un caine vesel care se bucura de aceasta pauza la fel de mult ca si mine. Telefonul va fi pus undeva pe prosop, pe silent. Fara parinti care sa sune disperati ca e tarziu si ca ar trebui sa ajung acasa, fara profesori care sa ma intrebe cand e gata proiectul, fara oameni curiosi care imi supravegheaza viata ca si cum ei nu ar avea una. Fara toate astea, fara stress, fara griji, fara probleme, fara cuvinte. Doar eu si mintea mea care lucreaza incontinuu. Cel putin sa fiu doar eu momentan. Cand obosesc, sa stiu ca pe o masuta din bambus ma asteapta un suc rece, cu 2 cuburi de gheata si o inghetata cu 10 cupe:X diferite. Vreau sa-mi iau o placa de surf albastra si sa prind cele mai mari valuri in timp ce fac sute de poze. Intotdeauna mi-am dorit sa fac surf si daca as avea ocazia, as face, fara sa am retineri. Undeva pe plaja, mai departe vreau sa am o casa...una mare, cu 3 etaje, unde se afla toata gasca golind frigiderul si epuizand sistemul stereo, uitandu-se la ultimele filme cumparate. Sa stiu ca atunci cand ma intorc, ma asteapta mereu cu aceleasi glume bune care ma fac fericita si cu acelasi BigMac cu care m-am obisnuit. In departare se aude acel sunet vag de chitara...acel sunet care ma duce usor ca gandul spre realitate, cu gandul la iarba pe care stau (de ce nu e nisip:((), cu gandul la gardul din caramida din fata mea, cu gandul la orasul in care ma aflu, cu gandul la prietenii mei care nu se afla intr-o casa luxoasa, ci pe o pajiste alaturi de mine si cu gandul la faptul ca tot acest paradis pe care mi l-am imaginat s-a risipit ca nisipul ala de pe plaja, lasand loc vietii mele de zi cu zi. Nu zic ca am o viata nasoala. Din contra, e chiar tare si plina de miscare doar ca nimic nu se compara cu plaja din Australia. Pana si imaginea cainelui a fost luata de aripioarele rosii ale unei buburuze. Frate, ce schimbare:)). Si uite cum viata merge inainte...:)