Singura...in sfarsit singura, in sfarsit un moment de ragaz in toata agitatia de peste zi. Un moment...pentru mine! Un moment in care sa scap de minciuni, de problemele altora, de cuvinte ce rasuna ca un ecou pierdut pe o ruta a mintii mele. Departe de ura, de emotii, de orice fel de privire si gand...doar eu. Pentru unii poate singuratatea e o urma de tortura, o ramura a masochismului. Pentru mine nu. E unul dintre momentele alea binecuvantate din saptamana in care dispar ca eroina unui serial, intr-un flash-back ca apoi sa revin episodul urmator. Si ma intreb pentru ce toate astea? Pentru un simplu moment in care imi pun gandurile in ordine si in care ma gandesc la tot ce vreau eu, sub influenta mirosului strident de cafea. Nici cafeaua nu prea tine cu mine...imi aduce usor aminte de mirosul tau, unul dintre acele lucruri pe care nu voi reusi sa le inteleg niciodata. Si ma intreb ce atat graba si dorinta? De ce as gasi ceva asa fascinant la tine? In fine, asta e seara mea si tu nu ai ce cauta aici, nu dupa toata aceasta lunga perioada in care am incetat sa te mai vad in spatele meu sau sa-ti vad umbra prelungindu-se in urma mea ca o nuanta de negru intrata la apa. Negrul amintirilor scurse de pe o masca de actor ratacit de scena pe care ar trebui sa-si joace rolul...Cineva foarte drag mie imi spunea odata ca actorii nu vor sfarsi sa fie oameni, in ciuda ignorantei mediocre de care dau dovada. Poate ca asa esti si tu. Lumina asta palida provenita din lampa mea ma face sa ma simt in siguranta si intra in concordanta cu miscarea lenta a copacului din fata ferestrei. Incep sa cred ca delirez...nu ca ar fi un lucru nou pentru procesul de adolescenta, doar ca incep sa ma gandesc daca toate aceste lucruri nu vor avea ca rezultat pierderea memoriei sau exilarea mea in alta viata. OK, acum sigur delirez. Cu toate astea ma simt bine...ma simt libera, fara obligatii, fara frontiere si fara tine!!! O, da, ultimele doua cuvinte sunt cele mai tari. I feel like a bird in the sky...and I fly far away from you!
luni, 11 octombrie 2010
A moment, please...
Singura...in sfarsit singura, in sfarsit un moment de ragaz in toata agitatia de peste zi. Un moment...pentru mine! Un moment in care sa scap de minciuni, de problemele altora, de cuvinte ce rasuna ca un ecou pierdut pe o ruta a mintii mele. Departe de ura, de emotii, de orice fel de privire si gand...doar eu. Pentru unii poate singuratatea e o urma de tortura, o ramura a masochismului. Pentru mine nu. E unul dintre momentele alea binecuvantate din saptamana in care dispar ca eroina unui serial, intr-un flash-back ca apoi sa revin episodul urmator. Si ma intreb pentru ce toate astea? Pentru un simplu moment in care imi pun gandurile in ordine si in care ma gandesc la tot ce vreau eu, sub influenta mirosului strident de cafea. Nici cafeaua nu prea tine cu mine...imi aduce usor aminte de mirosul tau, unul dintre acele lucruri pe care nu voi reusi sa le inteleg niciodata. Si ma intreb ce atat graba si dorinta? De ce as gasi ceva asa fascinant la tine? In fine, asta e seara mea si tu nu ai ce cauta aici, nu dupa toata aceasta lunga perioada in care am incetat sa te mai vad in spatele meu sau sa-ti vad umbra prelungindu-se in urma mea ca o nuanta de negru intrata la apa. Negrul amintirilor scurse de pe o masca de actor ratacit de scena pe care ar trebui sa-si joace rolul...Cineva foarte drag mie imi spunea odata ca actorii nu vor sfarsi sa fie oameni, in ciuda ignorantei mediocre de care dau dovada. Poate ca asa esti si tu. Lumina asta palida provenita din lampa mea ma face sa ma simt in siguranta si intra in concordanta cu miscarea lenta a copacului din fata ferestrei. Incep sa cred ca delirez...nu ca ar fi un lucru nou pentru procesul de adolescenta, doar ca incep sa ma gandesc daca toate aceste lucruri nu vor avea ca rezultat pierderea memoriei sau exilarea mea in alta viata. OK, acum sigur delirez. Cu toate astea ma simt bine...ma simt libera, fara obligatii, fara frontiere si fara tine!!! O, da, ultimele doua cuvinte sunt cele mai tari. I feel like a bird in the sky...and I fly far away from you!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
2 comentarii:
singuratatea ne ajuta sa ne punem ordine in idei, sa ne linistim, sa ne cunoastem mai bine si sa rasuflam...sa visam in voie...dar sa nu dureze prea mult:P
In general nu e bine sa facem exces de nimic. Nici de iubire, nici de sentimente, nici de singuratate. Aici am vrut sa arat ce se intampla cand faci acest lucru. Cand incep sa-ti revina vechile excese care explodeaza in mintea ta ca o bomba: dezastruos si imprevizibil.
Trimiteți un comentariu