Am cunoscut o multime de oameni, i-am vazut evoluand, schimbandu-se, venind si plecand. Am auzit o multime de soapte, am citit o mie de opinii, am vorbit cu o mie de persoane, am scris o mie de numere de telefon, am retinut o mie de nume...ca apoi, a doua zi, sa-mi dau seama ca toata lumea s-a schimbat ca si cum si-au ales alte nume, alte numere de telefon, alta identitate. Am vazut sute de locuri, cu sute de privelisti. Parca in timp s-au schimat si ele. Nu ar fi corect sa critic toate aceste lucruri si sa nu ma bag in seama si pe mine. Am vazut un milion de oameni schimbandu-se dar nici eu nu am ramas la fel. M-am schimbat odata cu ei, cu fiecare idee spusa, cu fiecare film vazut, cu fiecare carte citita...Mereu aceste lucruri influenteaza opinia asupra a ceea ce te inconjoara si cum totul evolueaza foarte repede speri ca macar cativa oameni sa aiba ritmul tau de dezvoltare. Personal cred ca sunt unele lucruri in viata care se schimba cu scopul de a te incurca. Trebuie sa treci peste ele, sa te prefaci ca au facut parte dintr-o pagina din jurnalul tau. Dar cum sa nu te opresti sa analizezi situatia cand aceasta schimbare se produce exact persoanelor la care te astepti mai putin. De ce simt nevoia oamenii sa se schimbe? De ce cred ca pot deveni mai buni daca isi propun sa devina niste roboti? De ce cred ca pot renunta la sentimente in favoarea carierei? De ce cred ca prietenia e supraapreciata? Ce-i cu tine? De fapt, cine esti? Si ce vrei? Si de ce te prefaci ca nu ma cunosti? Credeam ca din toate persoanele pe care le cunosc, tu vei ramane la fel. Acum ce faci? Imi dovedesti ca instinctele mele dau erori? Incep sa te vad din ce in ce mai departe, ca o umbra printre alte figuri ciudate. Te inteleg ca vrei sa pleci, ca ai nevoie de o pauza. O poti face, nu ma deranjeaza. Dar stiu ca peste ceva timp, voi primi un telefon si atunci voi auzi aceeasi voce soptita care va spune ,,Buna, sunt eu. Ce mai faci?". Si te voi asculta si privi cum iesi dintre toate acele retineri ale tale, cand lasi totul deoparte si incepi sa-ti spui povestea. Si timpul va trece, iar tot acel castel de caramida sparta se va ridica din nou iar in varful lui se vor afla doua persoane, doua umbre, doua figuri...tu si eu.
Postări
3 comentarii:
Bai Mo... Scuze pentru toate neplacerile pe care ti le-am provocat vreodata...Stiu ca uneori ti se pare ca nu-ti mai acord atentie si ca incerc sa te evit. Dar tu mereu vei ocupa un loc foarte important in tot ceea ce insemn eu. Si datorita tie sunt ceea ce vezi acum. Prima data cand am citit postarea, m-am emotionat foarte tare. Si chiar mi-a placut tot ceea ce ai scris; in acelasi timp am realizat ca am gresit foarte mult fata de tine. Scuze. Incerc sa ma revansez si sa te fac sa te simti cat mai bine in prezenta mea.
Te iubesc pentru tot ceea ce esti si ce faci pentru mine! :X:*
Scuze acceptate.:) Din toata chestia asta am invatat si eu ceva. Uneori, prietenilor trebuie sa le dai drumul, sa-i lasi sa plece fara sa te certi cu ei, ca apoi sa vada cat de mult le lipsesti. Vreau sa stii ca melodia care mi-ai dat-o inainte de ora de chimie acum ceva timp m-a inspirat muuuuuuuuult.
A little piece of me grows old
I keep on walking down this road
I've seen a million people change
But I will stay the same
and i know you, (Know you, know you,)
always steal and borrow
and i know you, (Know you, know you,)
never catch, you're never gonna catch tomorrow
Interesant, blog de viata! :)
Trimiteți un comentariu