About life...

Life is like a rollercoaster.
there are times when you
feel really excited going
to the top and there
are also times when
you want to scream
real loud just as you
sliding down.

There will be laughter there
will be love there
will be
hatred and there will
also be tears.

There are times when
you feel alone
and lost.
But there are also time
where you feel thankful
and blessed because you’re
surrounded with so
many good friends,
family, and wonderful
people.

As the day goes by you
finally realized that
so many things have
happened. Some
are good while others
maybe bad.

When you remember all the joy
and all the laughter,
you want to treasure
that warm feeling inside
forever and for always.
But when you remember all
the sadness and all
the tears, you want to forget
it all and act as if it
never happened.

You regret why it has to
happen. why it has
to be you and not
someone else.

To forgive an accept
your dark past is as important as
to treasure the beautiful
memories you’ve collected.
Regret won’t take you
back there and hate
won’t fix that.

LET GO.

And then whenever you
remember all the things
you’ve been through
you’ll be smiling.

Because you’ve
let your balloon
fly high into
the sky.

Te ajut sa te descarci...Ca apoi sa uit de tine!:P

Daca ai ceva de zis, spune-mi-o in fatza! Nu ma mai barfi pe la toate colturile, nu mai pastra ura aia in tine. Te las sa te descarci! Suna-ma, spune-mi unde sa ne intalnim, vino in fata mea si incepe-ti monologul! Tot ce nu-tzi place la mine (toate cele peste 30.000 de lucruri). Descarca-te, elibereaza-te, simte-te bine! Pentru ca mie oricum nu-mi pasa. Te las sa vorbesti, eu o sa tac. Da, tac...e nefiresc pentru mine sa tac, dar o voi face! Si stii de ce? Pentru ca dupa ce vei pune capat monologului, o sa zic ,,OK!" si voi da din cap afirmativ in semn ca am inteles (desi gandul meu va fi in alta parte cand vei vorbi), o sa ma intorc si am sa plec! Am sa plec lasandu-te acolo, ceva mai calma fiindca te-ai descarcat si voi da uitarii mica noastra intalnire. Imi voi continua ziua cu tot ce mi-am propus sa fac, o voi continua ca si cum abia am inceput-o. Ma voi uita spre cer zambind, in timp ce voi vorbi cu toti prietenii mei, pe rand, la telefon pentru a stabili locul si ora intalnirii. Ma voi simti si eu mai bine, pentru ca te-am ajutat. Poate acum, lumea ta neagra si trista va deveni gri si apoi incetul cu incetul se va apropia de alb.
Nu stiu daca mica mea idee va avea efect, da nici nu prea imi pasa. Ma simt multumita ca am pus-o in practica!:D. Cat timp tu vei vorbi, imi voi aminti de toate cele 211 etichete pe care mi le-ai dat. Merci, esti o scumpa! Chiar m-am amuzat pe seama lor! Shtii ce?! Mai da-mi una, ca sa fie 212, numar par:);)!

...banalul ,,ce faci?"

Tu…

Stii cum se scurge ceara de pe o lumanare? Asa se scurg cuvintele, gandurile pe langa mine cand ma intrebi simplu si dezinvolt [ca tine] : ‘’ce faci ?’’. Ca intr-o inchisoare inchid o chestie sincera care pute [frumos]. Mi se pare ciudat sa ti-o fac cunoscuta tie….un artist al firii. M-am saturat sa ma las cuprinsa de neincredere….cand te vad atat de plin de calitati. De aceea vreau sa inchid usa acestei etape din viata mea. Dar exact atunci cand apas pe clanta portalului meu cu trecutul tu fortezi usa. Si apari din nou pentru un moment. Imi dai sperata ca va exista o clipa intre noi. Si incep sa imi fac iluzii, nu stiu ce sa cred, spune-mi tu…un vis foarte dulce sau un cosmar foarte amar ? mereu te las sa intri in lumea mea , de fiecare data vii si pleci, de fiecare data sclipesti usor si cu miros de scortisoara, abstract ca un mac rosu, de fiecare data esti o fantasma, dar de fiecare data te iubesc ! Stau si ma gandesc ca mereu iti intalnesc ochii in vis, doar atunci am curaj sa ma uit in ei. Sunt atat de frumosi ! In ei iti vad personalitatea puternica …focul trairii tale. Mereu cand incerc sa scriu un cantec ce mi l-am dorit toata viata…imi vii tu in fatza…si ma las de compuneri abstracte, de ganduri numite ‘’stupide’’ de mine…pentru ati face o poza…cu privirea…ca sa te am acolo, in mine, in suflet. Haide ! Canta-mi ! Despre galaxie, despre Univers, despre stele. Spune-mi cum este sa fii centrul vietii tale, spune-mi cum este sa fii scopul vietii mele….doar spune-mi despre tine…caci iti ador vocea. Am asteptat un moment ca acesta in care sa imi limpezesc gandurile, ca sa imi imprastii peste minte parfumul sentimentului de a exista. Simt ca traiesc cand tu imi acorzi atat de politicos si cald o privire. Desi este banal eu ma bucur in fiecare moment si de pulsul inimii tale, de felul cum iti opresti respiratia cand astepti cu nerabdare un raspuns la o gluma buna. Intr-o scoica mica, mica am cuprins un biletel. L-am aruncat in mare ! Uneori cand te uiti la mine , si parca vrei sa imi spui ceva…am impresia ca ai gasit scoica cu mesajul! Eu rosesc…si tu te intorci si le spui celorlati o veste despre pasiunile tale. Am scris pe bilet , ‘’uita-te in spate, priveste-ma si dupa, da-ti seama ca sunt mai mult decat ceea ce crezi’’… Eu nu ma multumesc cu atat. Dar deocamdata este bine…pentru ca totusi te stiu…e bine. Ma doare cand apar stele in viata ta ce imi eclipseaza lumina mea . Sunt stupida. Dar eu iti simt pasii atat de siguri pe asfaltul fierbinte si ma rog ca acolo sa ramana o bucatica din carcacterul tau. O sa iau acasa partea ta de personalitate, o sa o ingrijesc…o sa o tin sub perna mea…iar tu mereu o sa apari in visele mele si eu am sa devin muza ta. Dar in alta lume, in noapte…tu nu o sa imi vezi ochii…dar sper ca intr-o zi sa imi recunosti cuvintele si sa te indrepti din nou spre mine si sa ma intrebi banal iar :’’ce faci ?’’…

Din obisnuinta

Din obisnuinta ma trezesc dimineata cu gandul la tine, zambind si bucurandu-ma ca traiesc.
Din obisnuinta ma gandesc indelungat la viitorul indepartat intrebandu-ma ce se va intampla cu mine, unde voi ajunge si ce voi face. In fiecare imagine din gandurile mele apari tu...si iar tu. Nu imi pot imagina un viitor fara tine si fara ea, cea mai buna prietena.
Din obisnuinta rad de oamenii care ma catalogheaza fara sa ma cunoasca. Mereu ma amuz de noua mea eticheta.
Din obisnuinta ma uit pe geam la picaturile de ploaie si incep sa-mi amintesc fiecare moment grozav si penibil din viata. De ce sa regret fapte din trecut? Eu rad ca ma impiedic de amintiri.
Din obisnuinta invat din unele greseli, iar pe altele le pastrez in ,,arhiva" pentru a-mi aminti de ele mai tarziu si pentru a rade.
Din obisnuinta nu bag in seama criticile. Eu rad pentru ca nu trec neobservata pe unde merg...
Din obisnuinta rad cand e bine...pentru ca e bine. Si rad cand e rau...pentru ca stiu ca urmeaza sa fie bine.:)
Din obisnuinta uit momentele triste sau plictisitoare de azi pentru ca stiu ca urmeaza maine.
Din obisnuinta iubesc.
Din obisnuinta ajut pe oricine are nevoie.
Din obisnuinta te inspir.
Din obisnuinta IMI TRAIESC VIATA!

Ma crezi imbecila???Foarte bine! Nu-mi pasa!:P

Ti-am zis. Nu m-ai crezut. M-ai judecat gresit, puteai sa ma intrebi, puteai sa-mi zici in fata ceea ce aveai de spus. Ai preferat sa ma dai la o parte, ai preferat sa ma arunci in acel colt al urii care cred ca acum este doar al meu. M-ai aruncat in coltul tau negru, alungandu-ma din lumea ta. Nu ai avut incredere in mine, nu m-ai ascultat. Cel putin stiu ca am incercat. Ma intreb oare daca mi-ai fost vreodata prietena, daca erai dispusa sa ma ajuti cand aveam nevoie de tine, daca totul nu a fost decat un mod de a ma pune la pamant, de a ma impinge pentru a cadea...Mi-a luat atat de mult sa ajung sus, iar acum TU ma ajuti sa cad? Multumesc! Esti o scumpa!
Nu stiu ce parere ai tu despre ,,o a doua sansa" dar nu ma milogesc de tine sa mi-o acorzi. Faci ce vrei, in clipa de fatza chiar nu-mi pasa! Imi vad de viata mea. Cu totii facem greseli (asta te include si pe tine) dar trebuie sa fim iertati, tolerati si ascultati pentru ca suntem oameni...ba chiar mai mult in cazul nostru, suntem prieteni. Oricat de mult mai injura in momentul de fata, oricat de mult mai uri eu tot privesc inainte pentru ca...life goes on...
Am invatat ceva important: in momentele cele mai grele ale vietii exista doua lucruri pe care poti sa le faci: unu- sa clachezi, sa-ti pierzi speranta si sa refuzi sa mergi mai departe, in timp ce stai la pamant batand cu pumnii si dand din picioare sau doi- sa razi:). Ei bine, aleg varianta a doua. Si stii de ce? Pentru ca am cu cine. Tu nu erai singura prietena. Tineam la tine (inca mai tin), imi erai draga si inca imi esti. Am multi prieteni care ma ajuta sa ma ridic ori de cate ori cad, care ma sprijina in ceea ce fac, care ma ajuta sa privesc in fata. Si poate ca intr-o zi vom avea curajul sa o luam de la inceput...dar pana atunci...life goes on...

Aminteste-ti

Imi amintesc o intamplare foarte amuzanta din copilarie, genul ala de intamplare care mai tarziu te face sa remarci ceva important.
De mica mi-a placut sa desenez. Cand am implinit 4 ani, am primit un set de creioane colorate pe care le taram dupa mine oriunde ma duceam. Pur si simplu nu le lasam din mana. Coloram pana si usile si de aceea mama a lipit la baza lor cateva foi A4 in caz ca ma va chinui talentul.
Intr-o zi, nu le-am mai gasit. Am intors toata casa cu sus-ul in jos si tot nu am dat de ele. Vazandu-ma asa de agitata, mama mi-a spus:
,, Uneori, lucrurile se mai si pierd"
,,Dar unde se duc cand se pierd?"
,,Nu se duc nicaieri" zambi ea. ,,Sunt acolo unde le-am scapat sau le-am lasat. Doar ca nu ne uitam acolo unde trebuie ca sa le gasim"
,,Dar m-am uitat peste tot, mama!"
Asta facusem, asa faceam mereu. Cerecetam fiecare loc in care am colorat, fiecare coltisor.
,,Un creion nu poate sa se ridice asa, dintr-o data si sa plece" incerca sa glumeasca mama.
Vedeti, exact asa cum mama s-a dat batuta in acel moment, exista un punct in care oamenii nu-si mai pun intrebari, nu le mai pasa. Nu gasesti ceva, stii ca e pe undeva si chiar daca ai cautat pretutindeni, tot nu-l gasesti. Asa ca il lasi deoparte, te invinovatesti ca la-i pierdut, si, in final, uiti de el. Ei bine, pentru mine nu e chiar atat de simplu sa uit de ceva...sau de cineva.
- Aminteste-ti de prieteni, sunt unele dintre cele mai importante persoane din viata ta, sunt acele fiinte care nu te lasa sa cazi cand totul din jurul tau se prabuseste si chiar daca ai cazut, te ajuta sa te ridici. Sunt acele persoane care te sustin in tot ceea ce faci si in care poti avea incredere. Si ce e cel mai important, sunt cei ce te iarta atunci cand le gresesti. Avem responsabilitatea de a nu ne pierde prietenii, asa cum mi-am pierdut eu creioanele.
- Aminteste-ti ca toti oamenii fac greseli, dar putini au curajul sa le recunoasca.
- Aminteste-ti ca fiecare are un drum de urmat si o comoara de gasit
- Aminteste-ti sa te bucuri de fiecare clipa din viata
- Aminteste-ti sa zambesti in orice imprejurare si in orice moment: te va face mai optimist.
- Aminteste-ti de zilele insorite de vara in care te distrai cu prietenii pana la 11 noaptea si veneai acasa folosindu-te de pretextul ca ceasul iti este cu o ora si jumatate in urma.
- Aminteste-ti de picaturile de ploaie.
- Aminteste-ti sa zambesti chiar si atucni cand esti suparat, pentru ca oricand poate fi mai rau.
- Aminteste-ti ca intotdeauan exista o portita de scapare
- Aminteste-ti sa traiesti cu cei 3E: Energie, Entuziasm, Empatie
- Aminteste-ti ca in fiecare zi sa faci cel putin 3 oameni sa zambeasca
- Aminteste-ti sa nu te iei prea in serios. Nimeni altcineva nu o face
- Aminteste-ti ca viata e prea scurta ca sa urasti. Nu-ti risipi timpul urand.
- Aminteste-ti sa zambesti in fiecare dimineata!

Citatul lunii

Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu
ar exista…