I've seen a million people change

Am cunoscut o multime de oameni, i-am vazut evoluand, schimbandu-se, venind si plecand. Am auzit o multime de soapte, am citit o mie de opinii, am vorbit cu o mie de persoane, am scris o mie de numere de telefon, am retinut o mie de nume...ca apoi, a doua zi, sa-mi dau seama ca toata lumea s-a schimbat ca si cum si-au ales alte nume, alte numere de telefon, alta identitate. Am vazut sute de locuri, cu sute de privelisti. Parca in timp s-au schimat si ele. Nu ar fi corect sa critic toate aceste lucruri si sa nu ma bag in seama si pe mine. Am vazut un milion de oameni schimbandu-se dar nici eu nu am ramas la fel. M-am schimbat odata cu ei, cu fiecare idee spusa, cu fiecare film vazut, cu fiecare carte citita...Mereu aceste lucruri influenteaza opinia asupra a ceea ce te inconjoara si cum totul evolueaza foarte repede speri ca macar cativa oameni sa aiba ritmul tau de dezvoltare. Personal cred ca sunt unele lucruri in viata care se schimba cu scopul de a te incurca. Trebuie sa treci peste ele, sa te prefaci ca au facut parte dintr-o pagina din jurnalul tau. Dar cum sa nu te opresti sa analizezi situatia cand aceasta schimbare se produce exact persoanelor la care te astepti mai putin. De ce simt nevoia oamenii sa se schimbe? De ce cred ca pot deveni mai buni daca isi propun sa devina niste roboti? De ce cred ca pot renunta la sentimente in favoarea carierei? De ce cred ca prietenia e supraapreciata? Ce-i cu tine? De fapt, cine esti? Si ce vrei? Si de ce te prefaci ca nu ma cunosti? Credeam ca din toate persoanele pe care le cunosc, tu vei ramane la fel. Acum ce faci? Imi dovedesti ca instinctele mele dau erori? Incep sa te vad din ce in ce mai departe, ca o umbra printre alte figuri ciudate. Te inteleg ca vrei sa pleci, ca ai nevoie de o pauza. O poti face, nu ma deranjeaza. Dar stiu ca peste ceva timp, voi primi un telefon si atunci voi auzi aceeasi voce soptita care va spune ,,Buna, sunt eu. Ce mai faci?". Si te voi asculta si privi cum iesi dintre toate acele retineri ale tale, cand lasi totul deoparte si incepi sa-ti spui povestea. Si timpul va trece, iar tot acel castel de caramida sparta se va ridica din nou iar in varful lui se vor afla doua persoane, doua umbre, doua figuri...tu si eu.

That's my generation

Stiu ca nu ar trebui sa ascult oamenii care imi spun ce si cum sa fac. Doar ca de la o vreme incep sa devina enervanti si incepi sa te gandesti de ce insista asa mult pe ideile lor. De ce cred ca ceea ce vor ei e mai bine pentru tine? De ce insista sa te incadreze intr-o anumita categorie dupa felul in care te porti/mergi/imbraci/privesti. Iar atunci cand aud ce vrei sa devii cu adevarat, fac ochii mari si zic ,,Pai...daca vrei tu. Dar eu ti-am zis...".
Oricum nu va ascult. Scuze, dar pentru mine veti ramane mereu un radio caruia ii lipseste butonul de Off. Un radio vechi care nu vrea sa se modernizeze, asa cum si voi refuzati sa traiti in prezent. Cand stau ore in sir ascultand muzica si gandindu-ma putin la viitorul meu ma gandesc un pic si la ideile voastre. Nu sunt rele si poate ca m-as descurca. Dar nu e ceea ce ma caracterizeaza. Imi cereti sa am idei putine, dar fixe. Pentru mine asta ar insemna sa nu am idei deloc! Vreti sa merg undeva la sigur, sa nu o dau in bara, dar cred ca tocmai asumarea riscurilor face viata mai frumoasa, ba chiar te face om in toata puterea cuvantului.
Nu vreau sa devin proprietara nu stiu carui lant de hoteluri, nu vreau sa detin nu stiu ce companie, nu vreau sa obtin nu stiu ce diploma la Oxford si parca nimeni nu intelege asta. Vreau doar sa fiu eu. Intr-adevar, vreau faima, dar vreau sa ajung la ea urcand pe scara mea.
Poate ca faima a ajuns ceva comercial avand in vedere ca pana si o surdo-muta poate face cariera in lumea muzicii prin playback (ok, am exagerat, dar explica multe situatii) si asa imediat ajunge faimoasa...pentru nu stiu cate minute. Nimic nu e mai stanjenitor decat faima de 15 minute. Te simti asa bine si dintr-o data, dintr-un erou ajungi un zerou. Se intampla. Dar promit ca voi avea grija sa nu detin o astfel de faima daca mi se ofera ocazia sa fiu celebra. Viata e imprevizibila deci nu stii la ce te poti astepta.
Pana la urma toata lumea vrea sa ajunga cineva, undeva, candva. Toata lumea are ganduri mari, asteptari, vise, talente ascunse pe care daca stii sa le exploatezi te propulseaza undeva departe...Asta e generatia mea: nonconformista, increzatoare, incapatanata, imprevizibila si talentata (pentru ca in ultima vreme am descoperit calitati in fiecare om).

Ma vreau inapoi

Imi vreau inapoi haosul meu celebru...
Imi vreau inapoi imaturitatea mea inovatoare...
Imi vreau inapoi inconstienta mea premiata cu Nobel...

Pe scurt: ma vreau inapoi! Da, eu! Vreau sa ma gasesc si nu stiu unde sa ma caut. Printre flori? Nu, acolo e un loc plin de gaze colorate care nu vor printre ele o picatura de monotonie. Printre nori? Sunt prea obosita sa zbor pana acolo. Printre pesti? La cata energie am in clipa de fata probabil as ramane acolo. Printre flacari...flacari de idei, scantei de amintiri...asta e! Idei! Cum eram eu. Ma caut prin trecut. O caut pe acea eu nonconformista care sorbea viata cu un pai dintr-o cutie de Fanta. De ceva timp nu ma regasesc. M-am pierdut pe drumuri nepavate. Nu mai rad, mi s-a luat si ultima picatura din ceea ce puteam fi eu. Si de parca asta nu putea fi deajuns, mi s-au ars toate becurile de la felinarele care-mi luminau drumul. Da, stiu, jalnic...mai ales pentru mine. Sunt ca un zbor fara o pasare, ca o Luna fara Soare, ca un gand fara o viziune. Nu-mi mai aud ecoul...Unde naiba suuuuunt? O voce din interiorul meu imi spune ,,Nu dispera!". Stii ce? Tu ai face-o daca ai fi in locul meu. Eu sunt in locul tau. Si am de gand sa te intreb cat ai de gand a o mai tii asa? Iti plangi singura de mila...JALNIC! Nu ma ajuti... Dc sa o fac eu cand o poti face tu? Desi vocea asta era foarte enervanta mi-am dat seama ca avea dreptate. Daca eu nu ma vreau cu-adevarat inapoi cine sa ma aduca?
Limita e cerul!? Gresit! Sunt o gramada de lucruri care se afla dincolo de cer. Mai departe, mai departe si mai departe...
So get find them!