Ecrane mari, oameni falsi ce zambesc frumos de pe copertile revistelor de moda, vise facute din plastic (se crapa usor, la fel cum au fost facute), replici invechite, clisee frumoase, minciuni cochete, iubiri cu idile, ochi de copii, fum ce acopera zgarie-nori, pasari ce zboara prea jos pentru rangul lor si oameni cu serviete oprind taxiuri, telefoane verificate la fiecare 8 minute. Asta e lumea in care traim, o imagine desprinsa din tutorialul cotidianului. Cat stil! Cata tehnologie! Parem niste piese dintr-o macheta virtuala a unui oras care a uitatat sa lase loc si pentru natura, a uitat sa mai si zambeasca.
Ei bine, aceasta macheta este plina de oameni care isi doresc cu ardoare sa ajunga pe coperta revistelor, sa fie ei centrul atentiei...isi doresc asa mult incat uita sa se desprinda de mass-media si mor tot pe prima pagina. Si toate astea pentru ce? Pentru un pic de publicitate. Daca ne-am castigat titlul de fiinte evoluate, merita sa ne prostim peste hartiile carora li se fac vanzare? Inteligenta devine intermitenta. Doar cateva sclipiri intr-o noapte furtunuoasa, doar cateva idei care sa salvze o mica industrie sau un mic proiect ce sustin ascensiunea de proportii a lumii. Si iarasi ajung sa ma intreb: de ce?
Poate ca goana dupa faima este carnivora, ne mananca si cele mai mici ramasite ale sufletului si ale ratiunii cu scopul de a ne transforma in niste monstri lipsiti de scrupule. Poate ca dorinta de a ne afirma, de a dovedi ca suntem mai buni decat cel de langa noi este asemenea unui joint fumat prea repede: ravasitoare.
Dar la un moment dat te saturi si spui STOP! Si atunci ai nevoie doar de o mica oaza de liniste, un loc doar al tau unde fumul de tigara sa fie inlocuit cu oxigen. Atunci gandesti limpede, atunci constati ca nu mai ai nevoie de eufemisme pentru a descrie clipa de fata, atunci te gandesti ca nu mai vrei sa te intorci in locurile haotice din oras...Atunci esti libera!
Postări
