Too cool for school

Urasc faptul ca este vacanta, iar eu vorbesc despre momente din timpul scolii. Probabil ca acum spuneti in gandul vostru ,,lasa-te, mai! Nu stii sa-ti traiesti viata!". Nu stiu daca-mi traiesc sau nu viata, dar stiu sigur ca ceea ce scriu acum vine din micul meu coltisor de rai. Nu simt mereu sa marturisesc asta, deoarece nu ar fi stilul meu. Eu sunt mai rezervata... Dar e un sentiment de moment care merita scris aici. Imi voi aminti fiecare ora de religie cand se auzeau din spatele meu, doua voci puternice urland ,,doamna, daca incepem sa tipam, ne dati afara?". Iar profa de reliegie se enerveaza si ne da test...un test pe care il facem cu cea mai mare indiferenta...si bineinteles, la caterinca, pentru ca profa niciodata nu ne corecteaza testele (uneori nici nu se deranjeaza sa le ia acasa):
1. Ce a facut Iisus inainte de a fi rastignit?
Nu stiu...Dar avand in vedere sintagma ,,God wears Gucci" pot spune ca e ceva legat de un brand...probabil Iisus a inventat ,,Chanel".
P.S.: Imi plac parfumurile de la Chanel. For a better life!
2. Spuneti ce s-a intamplat in Vinerea Mare?
Cu mine sau cu Iisus?
3. Spuneti ce ati inteles din Pilda celor 10 fecioare?
Nu am inteles nimic pentru ca Dragos si Cristi comentau meciul de fotbal de seara trecuta. Mama, ce mi-a placut minutul 23!
4. Spuneti ce pilda reprezinta imaginea numarul 2.
Nu vad prea bine. Imaginea este alb-negru si este prost xeroxata.
5. Ce faceti pentru a valorifica talentele date de Dumnezeu?
Orice imi trece prin cap, poate descopar calitati noi. :D
6. Ai dusmani? De ce?
Da, am! Pentru ca mi-am cumparat o pereche de sandale cu toc foarte cool si o tipa este foarte geloasa...oricum sandalele astea ar fi stat ca pe gard pe ea.
7. Crezi ca vei ajunge in rai?
Cu noile mele sandale...CATEGORIC!

Nu vreau sa credeti ca sunt atee sau ceva de gen. Din contra, cred in Dumnezeu...dar cred in felul meu, asa cum fiecare o face in felul lui. Nu mi se pare corect sa fim trasi la raspundere pentru felul in care credem in El sau sa-l justificam. E o banalitate totala! Cat eu cred si aceasta credinta exista si in suflet nu ar trebui sa fiu trasa la raspundere. Din punctul meu de vedere, toate sfaturile si cerintele profesorilor de religie sunt exagerate. Nu pot duce o viata atat de ,,cuminte", nu ma mai pot comporta ca acum 200 de ani. Daca timpurile s-au schimbat, corect ar fi sa se schimbe si regulile. Jocul sa ramana acelasi! Doar sa se faca mici adaptari dupa vremurile noi.

Acum banuiesc ca va intrebati de ce am numit postarea ,,Too cool for school". Nu doar pentru raspunsurile amuzante date la testul de religie, nu pentru urarile ,,Va vrem chel!" adresate profului de istorie, nu pentru micile comentarii haioase pe care le facem si nu, nici pentru rabdarea de a numara 3000 de secunde. Ci pentru ca nu putem sta potoliti. Daca ne impui asta, facem mai rau. Ce ne pasa noua de nu stiu ce teorema cand afara e cald si auzim rasete in fata scolii? Ce ne pasa noua de profesorul de serviciu care ne spune sa fim decenti pe coridoare cand putem alerga cu bratele ridicate in timp ce strigam ,,destrabalare"! Cum sa stam noi sa invatam pentru olimpiada la mate de sambata cand ne suna prietenii sa iesim afara? Toate astea-s imposibile pentru noi. Daca ne iau asta, ne iau scopul nostru in scoala, pentru care suntem mult prea ,,cool". Noi nu suntem facuti sa stam pe un scaun holbandu-ne la o bucata enorma de sticla, nu suntem facuti sa ne exercitam toata atentia intr-o fisa de lucru banala, cu un text plictisitor (macar textul sa fie ok, ca sa il citim si noi cu atentie). Nu poti avea pretentii ca in timpul unui test, la orice o fi el, sa nu ne trezim sa mai spunem cate o gluma buna, doar asa, ca sa destindem atmosfera:D.

Exact in ora de mate, te uiti pe geam si iti vine sa chiulesti, sa te duci acasa, sa-ti iei chitara si sa o tulesti pe faleza cu gasca, uitandu-te la preturile inghetatelor...Dar va veni vara si vom face toate chestiile astea fara sa fim nevoiti sa chiulim, le vom face pe rand. Pentru ca vom avea timp pentru toate...

Scoala nu este locul cu care sa ne asociem. Suntem ca o dreapta trasata printr-o infinitate de puncte. Cu toate acestea venim la ore, pentru ca ne-a intrat in reflex si nu suntem atat de ingrati incat sa uitam ca aici s-au format prietenii stranse si tot aici am invatat sa fim oameni si ce inseamna un viitor stralucit. Am invatat ca muncim pentru noi si nu pentru ei; ca viitorul este al nostru, nu al lor...

HAVE FUN AT SCHOOL!:)

Life is like a MOVIE...

Life is like a MOVIE
When you are sad - DRAMA
When you are afraid - SUSPENSE
When you are angry - ACTION
When you look at the mirros - HORROR
Now, you are smiling...that's COMEDY

De ce vrei sa opresti ploaia?

Ploua...Ploua peste mine, peste tine, peste noi...peste tot ce ne inconjoara. Ploua peste trecut, peste prezent si cred ca fulgera in viitor. Dar e bine. Nu privesc fulgerul ca pe ceva rau, distrugator...din contra! Il privesc ca pe o schimbare radicala, menita sa faca ordine in viata mea. Si sper sa te ia si pe tine...sa te duca undeva departe de orizontul meu, departe de mine. Ma innebunesti! De cand te stiu, nu mai sunt eu, nu mi-ai mai permis sa zbor cu capul in nori, mi-ai rapit amanunte din viata mea care chiar si acum mi se par elemente esentiale din mine. Cand te-am intrebat de ce faci asta, nu mi-ai raspuns! Ai preferat sa-mi intorci spatele si sa pleci. Unde ai plecat, nu stiu...cert este ca te-ai intors si acum iar faci parte din decorul piesei mele.
Picaturile mari de ploaie spala toate petele negre...spala tot ce vreau eu sa dispara...mai putin pe tine. Nu stiu de ce. Este o enigma...Inca esti in fata mea, uitandu-te cu ochii tai mari si verzi la mine. Iti urasc privirea de o culoare cruda, uneori fara viata, care parca se topeste undeva in abis, starnind o furtuna...una care imi place. Ma las cufundata in infinitul tau, in persoana ta, in gandurile tale. Nu ma pot misca. Raman acolo, cu privirea atintita spre tine...ma pierd pe mine, cu gandul la tine.
Incet, incet, se lasa ceata. Si stiu ca acesta este momentul cand vei disparea. Cand te vei pierde undeva in orizont, cand te vei dizolva in aer...sau nu! De fapt, niciodata nu dispari. Tu doar pleci, fugi, te ascunzi. Vine acel moment cand ma voi dezlipi de privirea ta si voi reveni la realitatea vietii mele.
Nu mai vad nimic! Sunt inconjurata de ceata...De acel sentiment jalnic de nesiguranta contopita cu suspans. Tot ce mai pot simti sunt picaturile de ploaie care imi ofera certitudinea ca inca sunt umana, ca inca pot simti. Stau nemiscata...stiu ca in curand, ceata va disparea, iar ploaia se va opri, iar tu...tu te vei pierde in decorul vietii mele, tu te vei ascunde iarasi de mine si de ideile mele.
Asa cum ma gandeam...ploaia s-a oprit si ceata a disparut odata cu tine. Acum iar admir peisajul de pe dealul asta plin cu maci:). Iar ma simt copil, iar ma simt fericita, iar ma simt eu...Si iar sar sub razele soarelui care mi-au lipsit atat de mult. Fug fercita catre poteca dintre munti. Nu vreau sa te caut, pentru ca stiu ca nu te voi gasi...vei veni atunci cad voi avea cea mai mare nevoie de tine, cand voi dori un moment de ragaz si cand voi incepe sa fiu cuprinsa de acea euforie tipica mie. Vreau doar sa urc in varful muntelui si sa privesc valea, norii, soarele, florile, campiile, viata, sufletul...si cand ma intorc...sa te vad pe tine, neschimbat cu acea enigma pe care nu am fost niciodata in stare sa o rezolv...acel ceva ce ma face sa nu mai vreau sa opresc ploaia...