I think I'm ok...

Cand cazi in groapa mare de rahat a vietii si incerci sa te ridici, dar vezi ca aluneci si cazi din nou, cedezi si te lasi scufundat in belele. Da, stiu, fiecare dintre voi are astfel de momente (mai lungi sau mai scurte, dar exista). Eu am avut multe astfel de momente. Momente in care cred ca viata nu imi rezerva nimic bun, ca acele bucati de noroc si fericire s-au spart, ca fantana sanselor a secat. Cand stai in coltul camerei tale, pe intuneric si plangi, simtind ca nu ai chef de prieteni sau familie, cand nu stii ce se intampla cu tine, ce este cu deprimarea asta brusca, cand iti vezi lacrimile scurgandu-se si nu te recunosti in oglinda. Te intrebi daca acela esti chiar tu pentru ca ti se pare ciudat sa fii tu cel care plange, cel neajutorat. Iti vine sa dai un pumn in oglinda, sa o spargi, sa o faci praf...dar te abtii! Cu greu, dar te abtii! Asta nu insemana ca esti slab, ci pur si simplu ai un moment mai...ciudat, neobisnuit. Cand ma simt asa, eu deschid usa camerei mele,ma indrept catre lumina puternica a sufrageriei si cant: I FEEL GOOD! Cant cat pot eu de tare, imaginandu-mi ca sunt undeva sus, in aer, dominand pe toata lumea, simtindu-ma in largul meu...Pentru ca de acolo, de sus, tu nu pari decat un biet punctulet facut la nimereala, fara rost, pe o planeta imensa... De aici de sus, vad lumea altfel. O vad prin alti ochii si printre alte pareri. Am obosit...ma asez pe un nor si plutesc...Am o senzatie unica pentru ca de acolo pot sa aud gandurile fiecarui om...exceptie facand ale tale...Nu pot sa-ti aud ideile, parerile, vocea. Asta cred ca ma si atrage la tine. Esti atat de rece si totodata atat de cald...Dar de data asta te las in pace. Imi abat gandul de la tine. Am venit aici cu scopul de a reflecta asupra mea...deci nu prea ai ce cauta aici.
Stau in locul meu favorit uitandu-ma inapoi, in trecut...NU! Nu e bine! Ma uit in fata, in viitor. Incerc sa-l vad, sa-l descifrez, sa-l citesc. Nimic...Nu am ajuns nicaieri...Ceva ma blocheaza...Poate pentru ca ma straduiesc sa vad ceea ce vreau sa vad, nu ceea ce trebuie sa vad. Da stiu, e ciudat...Incerc sa nu ma uit la imaginea ta din viitor. Refuz sa cred ca tu vei mai avea vreo legatura cu mine dupa ani...de fapt...ma mint singura. Vreau sa te vad pe tine langa mine, doar ca dese ori ma gandesc ca mi-ar fi mai bine fara tine...as fi mai libera, mai aeriana...dar tu bineinteles ca ai schimbat asta. De ce? Pentru ca nu ti-a convenit...Inceteaza sa te mai joci cu viata mea! Nu o mai modela dupa cum vrei tu! Daca as vrea sa schimb ceva, as face-o! Si uite ca iar m-am gandit la tine! Dar am facut-o cu un scop...Am venit aici pentru a reflecta asupra problemelor din viata mea...si acum realizez ca cea mai mare problema o reprezinti tu! Vreau sa rezolv chestia asta. Dar acum nu se poate. Asa a fost sa fie. Timpul va decide pentru mine. Cand credeam ca viata mea este simpla ai aparut tu si ai schimbat si teoria asta. Ca de obicei...nici nu ma asteptam sa fie altfel...

Abia astept momentul cand pionul ii va da sah regelui...

Oh, FUCK! De ce tocmai TU?!

Ma seci! Faza e ca nici eu nu stiu de ce. Uneori am impresia ca toata stralucirea mea se pierde in preajma ta. Si asta ma enerveaza la culme! Ma faci sa ma simt atat de...inferioara! Da, asta e cuvantul cel mai potrivit: inferioara. Nu te-ai saturat sa iti evidentiezi mereu calitatile in fata mea? Nu te-ai saturat sa imi apari in minte la fiecare melodie pe care o ascult? Nu te-ai saturat sa lasi in urma ta aceeasi urma de parfum care imi inunda narile de 2 ani incoace?Se pare ca nu...Te urasc...De ce? Pentru ca asta e singurul meu fel de a iubi. E singurul meu fel de a accepta ca existi in viata mea, ca imi influentezi fiecare minut din viitor.
Si totusi...acum realizez cat esti de unic. Nu prin talentele pe care le ai, nu prin felul in care arati, in care razi, in care te comporti, ci pentru ca esti singurul care ma face sa tip si sa fiu fericita in acelasi timp, sa traiesc si sa mor, sa visez si sa fiu treaza. Acum urlu. Si faza e ca nu ai facut nimic. Doar simpla ta prezenta ma face sa reactionez asa. Ma seci!
Ma uit pe cer. Luna incearca sa lumineze intreg cerul, desi constienta ca nu va reusi. Vad doua stele foarte apropiate si ma gandesc ca una din ele sunt eu.Daps:) Eu. Iar a doua...incerc sa nu ma gandesc la prima idee care imi vine, incerc sa uit. Dar nu pot. Pana la urma cedez...again...si imi imaginez ca a doua esti tu. Iar TU? OH, FUCK! De ce TU? Mereu TU?! Tocmai TU!!! Dintre toti, TU! Incepi sa devii o obsesie, un drog, unul care imi place.
Ma gandesc ca odata nu o sa mai fim doar doua stele apropiate, ci una singura; nu va exista o ,,eu" sau un ,,tu", ci un ,,noi" si abia astept sa vad ce mai faci din mine, ce calitati imi mai descoperi. Pentru ca TU imi dai ambitie (ambitia sa merg mai departe, ambitia sa imi descopar toate calitatile, sperand ca am sa ajung candva la nivelul tau), TU imi descoperi noi calitati, ma faci sa evoluezi doar prin niste gesturi banale si cateva cuvinte...TU ma faci un om exceptional.