My world

My world is a real story
because each story is a reason to
live your life...

Cum el ii va da papucii!

Vorbeam cu o prietena foarte buna pe mess si ne-am imaginat cea mai haioasa scena pe care ne-o puteam imagina despre EL si EA. Bineinteles, era momentul cand EL ii da papucii >:). Ei bine, sa va spun mai intai ceva despre ei doi. Sunt doi oameni total diferiti. EL e tipul de gasca caruia ii palce sa rada si sa faca caterinca, sa se distreze, sa incerce lucruri noi. EA e genul tipei emo care s-a maturizat prea repede (lucru ce duce la stupiditate) si nu prea rade (cand zic nu prea, ma refer la ,,mai deloc"). Prefera mereu stilul ei, niciodata nu incearca ceva nou. Ei bine, eu si my friend, le-am gasit un punct comun: sex-ul. Ei bine, tocmai acest punct comun ii va desparti pe ei (adica acest punct comun va face lucurile sa decurga asa cum trebuie). EL e zgarcit, iar cuvantul sex are doar 3 litere. EL vrea sa ia 2 litere jumate. EI nu-i convine faptul ca ramane doar cu jumatate de litera. Si va incepe sa se certe cu EL, atat de rau incat ar trebui sa-i dea papucii. EL totusi o va ierta, deoarece e un tip destul de sensibil si intelegator. Dar nu vor mai negocia faza cu literele. Atunci, EA va fura 2 lietere de la EL . Asta va fi picatura care va umple paharul: EL ii va da papucii EI, care va plange pentru ca cineva i-a dat papucii pentru prima oara in viatza ei, iar EL va fi cu o alta EA, una care il merita.

Dincolo de bine, dincolo de rau, despre iubire

Am cautat alte si alte senzatzii. Am fugit de acasa pretinzand libertate. Am sarutat fara noima. Am imbratisat fara rost. Dar m-am intors de fiecare data, spasita, la cel pe care il iubeam.

V-A-C-A-N-T-A!!!

Astept asta de luni de zile! De la inceputul anului am avut un motiv pentru care am fost vesela in fiecare zi. Cu fiecare zi ce trecea, ma aflam mai aproape de acel motiv: V-A-C-A-N-T-A!!! Acest cuvant de 7 litere ma aduce intotdeauan cu zambetul pe buze. Am motive intemeiate: pot sa stau afara pana la 10. De ce? Simplu, pentru ca este V-A-C-A-N-T-A!!! Pot vorbi ore in sir la telefon, pot desena in pace, pot citi ce vreau cand vreau oriunde vreau, pot sa ma plimb cu rolele toata ziua, pot sa rad toata ziua (pentru ca am timp), pot sa alerg ca nebuna prin parc in timp ce cant melodiile mele preferate, pot sa ma plimb ore in sir prin mall cu cea mai buna prietena, pot sa probez tone de haine si la final sa constat ca nu mi-am cumparat decat doua tricouri:)). Voi respira acel aer curat de tei si ma voi bucura din plin de el si de cantecul greierilor care in fiecare noapte imi soptesc ,,De ce te culci atat de devreme? Pssst! Hei, copilu' inca nu ti-ai dat seama? E V-A-C-A-N-T-A!!!". Iar eu sa ma scol sa privesc miile de stele, sa incerc sa le numar crezand ca voi reusi (uneori sunt prea optimista:D).
Am un sentiment grozav cand ma trezesc dimineata, la ora 10 si jumatate si sa stiu ca nu trebuie sa ma scol si sa-mi fac patul, ca pot lenevi in pat, uitandu-ma la vreo comedie de pe HBO (e programul meu favorit!). Cred ca v-ati dat seama din ce motiv: e V-A-C-A-N-T-A!!!
Incurc mesele intre ele: mananc cina la micul dejun si micul dejun la cina. Sar in pat, invit prieteni la mine, nici nu ma uit la ceas: l-am privit destul in timpul anului scolar. Doar eu, intr-un spatiu al meu, intr-un timp al meu, care curge dupa regulile mele. Nici nu ma mai gandesc la ceea ce am invatzat, capul meu e complet gol, ma simt ca un fulg: plutesc in aer, in Univers, intr-o alta galaxie, departe de aici. Acum pot face asta. Doar este...(cuvantul ala care este marcat cu verde in aceasta postare)... V-A-C-A-N-T-A!!! Da stiu, e ciudat, acum am scris cuvantul cu albastru si nu cu verde...Ei bine, am voie sa fac asta. Doar este V-A-C-A-N-T-A!!! Ador cuvantul asta. Devine o obsesie. Il repet oricand, oriunde, pentru ca face parte din lumea mea, lumea din care nu voi mai iesi timp de 3 luni.

Un motiv care ma face sa urasc viata

Urasc viata pentru ca e a dracului ironie.. tu il iubesti pe el... el o iubeste pe ea... Altul te adora pe tine, dar tu te gandesti doar la primul el.. Tu suferi pentru el, iar altul sufera pentru tine.. El e drogul tau.. dar in acelasi timp tu ranesti pe altcineva si nu-ti pasa.. Apoi te auzi exclamand.. "Vreau sa fiu iubita, respectata, apreciata"... si in spatele tau suflete striga.. te intorci.. privesti cu raceala si pleci... suspinand dupa cel care nu te iubeste, nu te respecta, nu te apreciaza... D'asta urasc viata.. pentru ca iti incurca gandurile, iti zapaceste sentimetele, iti tulbura ratiunea si apoi te pedepseste pentru fiecare greseala... Concluzia?Ori oamenii sunt atat de prosti incat dau fericirea din mana pentru placerea luptei iluzorice pentru a dobandi... ori cineva se joaca cu nervii nostri si totul e un simplu test...

Azi nu suport femeile

=> Pentru ca sunt enervante
=> Pentru ca sunt increzute
=> Pentru ca se cred perfecte
=> Pentru ca-si dau inima celui care nu are nevoie de ea
=> Pentru ca stau numai pe tocuri
=> Pentru ca se imbraca cu tzoale de firma fara sa-shi aminteasca faptul ca au nevoie si de un creier de firma
=> Pentru ca-si pierd capul prea repede
=> Pentru ca spun ceva si fac altceva
=> Pentru ca nu sunt independente
=> Pentru ca sunt credule
=> Pentru ca de multe ori isi pierd feminitatea
=> Pentru ca Universul lor este format din rujuri, farduri, haine de firma, tocuri si suspinat dupa porci
=> Pentru ca sunt plangacioase
=> Pentru ca atunci cand sunt apreciate de barbati, ii considera pe ei pampalai
=> Pentru ca nu isi sustin punctul de vedere in fata unui barbat si isi schimba parerea dupa un sarut pasional
=> Pentru ca nu au inteles ca un barbat nu vrea doar o papusa Barbie langa el
=> Pentru ca in loc sa raspunda cu aceeasi moneda si sa dea o lectie, ele se crizeaza si considera asta fiind o rezolvare
=> Pentru ca nu se fac respectate
=> Pentru ca sunt superficiale
=> Pentru ca nu se pot descurca singure
=> Pentru ca se lasa calcate in picioare
=> Pentru ca fac sacrificii inutile pentru barbati
=>Pentru ca cedeaza muuuuuuuuuult prea usor
=> Pentru ca se lasa intimidate
=> Pentru ca se cred superioare
=> Pentru ca sunt de multe ori vulgare
=> Pentru ca nu stiu sa se comporte in societate
=> Pentru ca sunt prea slabe
=> Pentru ca NU AU CURAJ SA SPUNA CE GANDESC!!!

Citatul lunii

Un sărut este un truc drăguţ plănuit de natură pentru a opri vorbirea când cuvintele devin de prisos.

Poveste...

* Cunosc o fata ce este innebunita dupa un baiat. Nu are curaj sa recunoasca, se teme de asta. Pentru ca el niciodata nu ar fi interesat de ea. Resipra adanc, el e prea fitos, ea zambeste prea mult cand il vede. I-a zambit doar o data iar ea a simtit ca innebuneste. Clar, il iubeste. Insa cand trec unul pe langa altul el nu-i da atentie, ea arunca priviri timide. Sa va prezint mai amanuntit situatia: EL canta rock, merge pe skate, e istet, cu picioarele pe pamant, ambitios, indiferent si nu-si doreste altceva decat sa devina celebru in lumea muzicii rock. EA: cu capul in nori, a facut balet, indragostita nebuneste de EL, timida. EL si EA niciodata nu si-au vorbit. EA il place, lui nu-i pasa. Ei nu-i place muzica rock: prea mult fum, prea mult zgomot ce nu-l mai suporta, dar tot se duce in acel loc ca sa-l vada pe EL. Tot mai mult il doreste, oriunde merge vrea sa-l intalneasca, simte ca innebuneste, dupa concerte totul pare trist. OK...EA: il iubeste, lui nu-i pasa. Ce bataie de cap!! O situatie care pur si simplu ma ameteste. Nu stiu ce o sa se intample. Nu i-am gasiti inca final povestii, dar mi-as dori sa fie unul fericit si sa scriu ,,the end". Dar nu pot...Dupa un timp, EA mi-a zis ca vrea sa-l uite: il uraste, i-a stricat toata viata, nu se gandeste la altcineva decat la el, e obsedata, s-a schimbat, nu mai e EA. Ar vrea sa-i cumpere un bilet dus din viata ei, sa uite de el, sa si-l stearga din minte. Un simplu ,,delete" si el sa zaca in Recycle Bin. Cu toate astea inca il place si e dureros sa stii ca lui nici nu-i pasa. As da orice ca ei sa fie impreuna, fericti, alaturi unul de altul, dar nu pot!!! Nu a fost sa fie...


** Mai cunosc o fata, de data aceasta cu o alta situatie, diferita de cea de mai sus. Ei doi sunt buni prieteni. EA il place. De EL nu sunt sigura (e baiat, e mai complicat:D). Se inteleg foarte bine, rad impreuna, se ajuta unul pe altul, vorbesc ore intregi pe mess, ies afara impreuna. EA este timida, nu stie cum sa-i zica, ii e frica de un refuz, ii e frica sa-l piarda si ii e frica de o relatie. Nu se simte pregatita, nu stie cum ar reactiona ea in primul rand, dar cu toate acestea il iubeste. Sa vorbim si despre EL. EL: tine la ea, ba chiar cred ca o iubeste, dar nu stie cum sa-i spuna. E foarte timid, dar stie ca el trebuie sa faca primul pas. Nu stie cum sa i-o spuna, nu stie cum sa actioneze. In ultima vreme a evitat-o. Nu stiu ce intelege EL prin ,,a iubi". E ciudat cum acesti doi oameni se plac reciproc, dar nu au curaj sa o reucnoasca. Se tem de un refuz, dar daca nu risti nu castigi. Nu stiu cat va mai continua asta, sper ca unul dintre ei sa-si faca o data si o data curaj sa vorbeasca cu celalalt despre ceea ce simt. Ar fi pacat totusi sa nu punem capat acestei povesti, sa nu avem un final fericit. Mi-ar placea sa inchei totul, simtindu-ma multumita de mine si sa pot spune ca i-am vazut pe EI plimbandu-se in parc mai apropiati ca niciodata.

Supradoza de maturitate

Bleah! Sa nu incerci! Niciodata sa nu faci prostia de a lua supradoza de maturitate. Iti zic, e amara...foarte amara! Ma face sa vars. Nu stiu de ce am luat...am fost obligata. Au vrut sa ma schimbe, au vrut o altfel de eu, au vrut o alta persoana. Ma intreb de ce. Eu nu vreau sa ma schimb...e adevarat, fac glume, rad toata ziua, sunt cu capul in nori, nu prea iau nimic in serios si aproape la ficare pas aud intrebarea care ma seaca cel mai mult ,,Cand te vei maturiza?".Trec peste asta...ma prefac ca nu aud. M-am obisnuit de atata timp. Las cuvintele lor sa-mi intre pe o ureche si sa iasa pe cealalta. Cred ca incepe sa-si faca efectul. Simt cum zambetul meu incepe sa-mi dispara de pe buze, simt cum privirea mi se incetoseaza. Sunt ametita si totul in fata mea se intuneca, se prabuseste odata cu mine. Ma intind pe pat. Poate ca a ma maturiza nu e chiar o idee atat de rea. Cu ochii atintiti afara, la vremea ploioasa, imi vin in minte toate momentele pe care le-am trait. Mi-am dat seama de ceva: nu vreau sa ma schimb. Imi place asa cum sunt. Eu, cea de acum, care intotdeauna se arunca cu capul inainte, fara sa se gandeasca la consecinte, cea care nu ia nimic in serios, care se bucura de viata si care viseaza zi de zi cu ochii deschisi. Chiar imi place incapatanarea mea fara limite, haosul meu celebru, dezordinea mea stralucitoare si imaturitatea mea senina. Si ce e cel mai important, am prieteni care nu vor sa ma schimbe si care ma accepta asa cum sunt, si cu calitati si cu defecte. M-am ridicat din pat. Acum nu mai simteam nimic. Supradoza de maturitate nu a avut nici un efect asupra mea. Totul a revenit la normal. Chiar si vremea de afara: nu mai ploua, ba chiar vedeam primele raze ale soarelui. Nu inteleg nici acum de ce am vrut sa fiu o alta perosna, de ce am vrut sa ma schimb. Dar prefer sa nu ma mai gandesc atat de mult la trecut (nu e stilul meu). Privesc doar in prezent, privesc la tooaaate lucrurile care ma fac fericita. Imi amintesc cum am stat cu gasca pana la 22:00 la un concert cand a doua zi trebuia sa mergem la scoala, imi amintesc cand ea a venit sa ma ajute atunci cand plangeam, imi amintesc cand el a fost langa mine ca sa ma sustina cand nu aveam curaj. Nu o sa uit niciodata cum am fugit cu ea prin tot orasul ca sa cautam o carte sau atunci cand mi-a adus ceea ce-mi doream de ziua mea. Sunt aici pentru ei, ei sunt aici pentru mine. Acum stiam ca nu am absolut nici un motiv ca sa incerc sa ma schimb, mai ales ca daca as face asta, m-as alege cu un set de palme gratuit de la cea mai buna prietena (se simte ea daca citeste asta). I just try to live my life! Nu numai ca incerc, dar si reusesc! Ce-mi place!