Cum pot sa mi te alung din gand daca tu mirosi a iubire? Cum pot sa-mi imaginez ca nu existi cand de fapt, esti acolo? Cum pot sa respir doar eu aerul din jur cand stiu ca tu esti in spatele meu...da, esti in spatele meu sau in fata mea...dar niciodata langa mine! Niciodata nu ne sincronizam sau nu avem curajul de a ne sincroniza. De ce? Poate pentru ca ne e frica de rezultat...sau poate ca am derula mult prea mult timpul. Ma gandesc foarte des la lucrurile astea. Dar ajung la aceeasi concluzie: asa a fost sa fie. Asa e timpul! Asa e vremea! Asa suntem noi!
Ma plimb pe hol. E o dimineata grozava! Simt cum peste cinci zile va fi primavara. Simt acel miros de prospetime. Inchid ochii...nu mai vreau sa stiu de nimeni si de nimic. Pana cand apari tu. Si cum sa nu-mi deschid ochii cand imi intoxici plamanii cu acel iz de iubire? Cum sa nu-ti remarc parfumul atat de tipic tie. Esti singurul care imi atrage atentia, care-si lasa amprenta pe fiecare particica din mine. Asta e intr-adevar enervant...dar frumos:)! Mi-ar place sa ma infasor in imperfectiunile tale si sa fugim departe...
Parfumul iubirii tale se ascunde-n umbra mea, in pasii mei, in gandirea mea. Si ma urmareste in fiecare zi amintindu-mi de tine. Cum sa renunt la tine daca tu nu ma lasi sa o fac. Hotaraste-te ce vrei de la viata. Acum scriu. Imi e mai bine. Respir...inca. Nu, nu mor! Dar se face foarte cald aici. Parfumul tau incepe sa-mi intoxice plamanii si mintea. Deschid geamul si las ca toata vraja ta sa se imprastie in atmosfera...au inflorit copacii.
Postări
