Ma crezi imbecila???Foarte bine! Nu-mi pasa!:P

Ti-am zis. Nu m-ai crezut. M-ai judecat gresit, puteai sa ma intrebi, puteai sa-mi zici in fata ceea ce aveai de spus. Ai preferat sa ma dai la o parte, ai preferat sa ma arunci in acel colt al urii care cred ca acum este doar al meu. M-ai aruncat in coltul tau negru, alungandu-ma din lumea ta. Nu ai avut incredere in mine, nu m-ai ascultat. Cel putin stiu ca am incercat. Ma intreb oare daca mi-ai fost vreodata prietena, daca erai dispusa sa ma ajuti cand aveam nevoie de tine, daca totul nu a fost decat un mod de a ma pune la pamant, de a ma impinge pentru a cadea...Mi-a luat atat de mult sa ajung sus, iar acum TU ma ajuti sa cad? Multumesc! Esti o scumpa!
Nu stiu ce parere ai tu despre ,,o a doua sansa" dar nu ma milogesc de tine sa mi-o acorzi. Faci ce vrei, in clipa de fatza chiar nu-mi pasa! Imi vad de viata mea. Cu totii facem greseli (asta te include si pe tine) dar trebuie sa fim iertati, tolerati si ascultati pentru ca suntem oameni...ba chiar mai mult in cazul nostru, suntem prieteni. Oricat de mult mai injura in momentul de fata, oricat de mult mai uri eu tot privesc inainte pentru ca...life goes on...
Am invatat ceva important: in momentele cele mai grele ale vietii exista doua lucruri pe care poti sa le faci: unu- sa clachezi, sa-ti pierzi speranta si sa refuzi sa mergi mai departe, in timp ce stai la pamant batand cu pumnii si dand din picioare sau doi- sa razi:). Ei bine, aleg varianta a doua. Si stii de ce? Pentru ca am cu cine. Tu nu erai singura prietena. Tineam la tine (inca mai tin), imi erai draga si inca imi esti. Am multi prieteni care ma ajuta sa ma ridic ori de cate ori cad, care ma sprijina in ceea ce fac, care ma ajuta sa privesc in fata. Si poate ca intr-o zi vom avea curajul sa o luam de la inceput...dar pana atunci...life goes on...