Si ai plecat...

Si ai plecat asa, din senin fara sa-mi zici nimic. M-ai surprins! Eram atat de aproape, eram asa de apropiate si dintr-o data ai disparut! Ai disparut ca si cum ai fi strigat ,,STOOOOOP". Ceva nu merge! Nu tu ai strigat....sau poate ai fost tu, dar ceva te-a indemnat sa faci asta...sau poate, cineva! Eram pe acelasi drum. M-ai luat de mana, spunandu-mi ca intotdeauna vei fi acolo pentru mine, ca ma pot baza pe tine, ca niciodata nu ma vei abandona. Cand m-am impiedicat si am cazut, tu ai fost singura care ai venit in fuga si m-ai ridicat. Si cand imi era lumea mai draga...ai plecat. Te-ai pierdut in ceata, m-ai abandonat. Ai plecat pe drumul altcuiva...insotesti pe altcineva. Mie nu mi-a picat bine! A fost ca si cum mi-ai fi dat o bomboana acra....foarte acra! Dar faza e ca...ceata din jurul meu a disparut. S-au conturat siluete noi, siluete care s-au tot apropiat pana au ajuns langa mine...si m-au luat de mana. Oameni care nu ma vor abandona, care mi-au dovedit ca imi sunt alaturi, ca ma iubesc mai mult decat ai facut-o tu vreodata. Tu doar m-ai inlocuit...m-ai inlocuit ca sa uiti de trecut, sa ai pe cine te sprijini, apoi m-ai lasat...ca pe un ambalaj folosit...folosit, dar fericit. M-ai dezamagit! Nu ma asteptam, nu din partea ta. Am trecut peste, dar nu am uitat! Uita-ma...uita tot ce a fost candva daca iti este mai bine, lasa-ma intr-un colt al amintirilor tale, sterge-ma cu buretele (desi voi lasa o pata in urma, iti voi lasa amprenta). Uita tot drumul parcurs impreuna daca asta te ajuta sa te simti mai bine, daca asta te face fericita. Lasa sa se risipeasca totul asemenea unui fum de tigara...