Life is like a MOVIE...

Life is like a MOVIE
When you are sad - DRAMA
When you are afraid - SUSPENSE
When you are angry - ACTION
When you look at the mirros - HORROR
Now, you are smiling...that's COMEDY

De ce vrei sa opresti ploaia?

Ploua...Ploua peste mine, peste tine, peste noi...peste tot ce ne inconjoara. Ploua peste trecut, peste prezent si cred ca fulgera in viitor. Dar e bine. Nu privesc fulgerul ca pe ceva rau, distrugator...din contra! Il privesc ca pe o schimbare radicala, menita sa faca ordine in viata mea. Si sper sa te ia si pe tine...sa te duca undeva departe de orizontul meu, departe de mine. Ma innebunesti! De cand te stiu, nu mai sunt eu, nu mi-ai mai permis sa zbor cu capul in nori, mi-ai rapit amanunte din viata mea care chiar si acum mi se par elemente esentiale din mine. Cand te-am intrebat de ce faci asta, nu mi-ai raspuns! Ai preferat sa-mi intorci spatele si sa pleci. Unde ai plecat, nu stiu...cert este ca te-ai intors si acum iar faci parte din decorul piesei mele.
Picaturile mari de ploaie spala toate petele negre...spala tot ce vreau eu sa dispara...mai putin pe tine. Nu stiu de ce. Este o enigma...Inca esti in fata mea, uitandu-te cu ochii tai mari si verzi la mine. Iti urasc privirea de o culoare cruda, uneori fara viata, care parca se topeste undeva in abis, starnind o furtuna...una care imi place. Ma las cufundata in infinitul tau, in persoana ta, in gandurile tale. Nu ma pot misca. Raman acolo, cu privirea atintita spre tine...ma pierd pe mine, cu gandul la tine.
Incet, incet, se lasa ceata. Si stiu ca acesta este momentul cand vei disparea. Cand te vei pierde undeva in orizont, cand te vei dizolva in aer...sau nu! De fapt, niciodata nu dispari. Tu doar pleci, fugi, te ascunzi. Vine acel moment cand ma voi dezlipi de privirea ta si voi reveni la realitatea vietii mele.
Nu mai vad nimic! Sunt inconjurata de ceata...De acel sentiment jalnic de nesiguranta contopita cu suspans. Tot ce mai pot simti sunt picaturile de ploaie care imi ofera certitudinea ca inca sunt umana, ca inca pot simti. Stau nemiscata...stiu ca in curand, ceata va disparea, iar ploaia se va opri, iar tu...tu te vei pierde in decorul vietii mele, tu te vei ascunde iarasi de mine si de ideile mele.
Asa cum ma gandeam...ploaia s-a oprit si ceata a disparut odata cu tine. Acum iar admir peisajul de pe dealul asta plin cu maci:). Iar ma simt copil, iar ma simt fericita, iar ma simt eu...Si iar sar sub razele soarelui care mi-au lipsit atat de mult. Fug fercita catre poteca dintre munti. Nu vreau sa te caut, pentru ca stiu ca nu te voi gasi...vei veni atunci cad voi avea cea mai mare nevoie de tine, cand voi dori un moment de ragaz si cand voi incepe sa fiu cuprinsa de acea euforie tipica mie. Vreau doar sa urc in varful muntelui si sa privesc valea, norii, soarele, florile, campiile, viata, sufletul...si cand ma intorc...sa te vad pe tine, neschimbat cu acea enigma pe care nu am fost niciodata in stare sa o rezolv...acel ceva ce ma face sa nu mai vreau sa opresc ploaia...

Parfum de iubire

Cum pot sa mi te alung din gand daca tu mirosi a iubire? Cum pot sa-mi imaginez ca nu existi cand de fapt, esti acolo? Cum pot sa respir doar eu aerul din jur cand stiu ca tu esti in spatele meu...da, esti in spatele meu sau in fata mea...dar niciodata langa mine! Niciodata nu ne sincronizam sau nu avem curajul de a ne sincroniza. De ce? Poate pentru ca ne e frica de rezultat...sau poate ca am derula mult prea mult timpul. Ma gandesc foarte des la lucrurile astea. Dar ajung la aceeasi concluzie: asa a fost sa fie. Asa e timpul! Asa e vremea! Asa suntem noi!

Ma plimb pe hol. E o dimineata grozava! Simt cum peste cinci zile va fi primavara. Simt acel miros de prospetime. Inchid ochii...nu mai vreau sa stiu de nimeni si de nimic. Pana cand apari tu. Si cum sa nu-mi deschid ochii cand imi intoxici plamanii cu acel iz de iubire? Cum sa nu-ti remarc parfumul atat de tipic tie. Esti singurul care imi atrage atentia, care-si lasa amprenta pe fiecare particica din mine. Asta e intr-adevar enervant...dar frumos:)! Mi-ar place sa ma infasor in imperfectiunile tale si sa fugim departe...

Parfumul iubirii tale se ascunde-n umbra mea, in pasii mei, in gandirea mea. Si ma urmareste in fiecare zi amintindu-mi de tine. Cum sa renunt la tine daca tu nu ma lasi sa o fac. Hotaraste-te ce vrei de la viata. Acum scriu. Imi e mai bine. Respir...inca. Nu, nu mor! Dar se face foarte cald aici. Parfumul tau incepe sa-mi intoxice plamanii si mintea. Deschid geamul si las ca toata vraja ta sa se imprastie in atmosfera...au inflorit copacii.

I'm Back in Black B-)

Ah, ce dor mi-a fost sa scriu din nou aici! Dupa o indelungata absenta, iata-ma! Again! Plina de idei noi, de alte conceptii, de alte ganduri, de alte teorii de copil (chiar daca sunt spre stadiul de adolescent, ma cred inca un copil) asupra vietii. Stiu ca pare ciudat sa vedeti un semn de viata abia acum de la mine, dar in momentul de fata are loc o explozie de ganduri pe care chiar trebuie sa o scriu [pentru ca daca nu o fac, o sa stau treaza toata noaptea]. In mare, sunt tot eu. Aceeasi persoana care incearca sa gaseasca un mod cat mai normal pentru a-si exprima personalitatea, gandirea. Aceeasi persoana care nu-si poate gasi cuvintele asa de usor. Dar m-am intors cu cateva mari modificari. Am realizat ca nu mai sunt chiar un copil si ca totul in jurul meu se schimba simultan, iar eu trebuie sa vad asta! La capitolul ,,observat" stau bine. Eu desenez, eu fac fotografii...dar am realizat ca niciodata nu mi-am facut pozele sa vorbeasca asa cum vad pe unele site-uri de fotografii...Dar sa revenim la subiect:D. I'M BACK IN BLACK! Dc? Pentru ca sunt tipa pe care o apreciez si care imi place (nu, nu sunt narcisista). Sunt mai rea, mai impulsiva, mai egoista ca oricand. Dar cui ii pasa? O sa-mi treaca starea asta asa ca trebuie sa profit de ea. Corect? Serviciile secrete...Inapoi la munca, spre oroarea mea. Inapoi la paparazzi...Inapoi la mica scorpie pentru tine si la prietena cea mai buna pentru ei...inapoi la visele mele de benzi desenate:)). Dar trebuia sa lamuresc cateva lucruri in aceasta schimbare:
1. Nu inseamna ca m-am maturizat:D
2. Am tot aceeasi prieteni si stil vestimentar
3. Inca stiti ca ma iubiti
4. Nu stiu de ce am simtit nevoia sa scriu postarea asta. Nu e nimic interesant in ea. Dar ma simt mai bine:)
5. Stiti ca ma iubiti!
Da, asta e stilul meu...si mi-am dat seama ca acest blog face parte din mine. Mi-am dat seama ca mi-a lipsit enorm, ca in tot acest timp viata mea a fost un ,,time out!"...unul cam lung. Dar am revenit si asta e cel mai important. Cu aceste ultime randuri, fac un anunt oficial: am renuntat (ba chiar am si uitat) la vechile conflicte, la vechile dezamagiri. Incep un nou capitol al vietii mele...cu oameni noi, plin de conceptii noi si cu un alt umor. Sper sa va placa...pentru ca voi fi eu!:)

P.S: Back in black I hit the sack
I've been too long
I'm glad to be back
Yes, I'm let loose
From the noose
That's kept me hanging about
I've been looking at the sky
'Cause it's gettin' me high
Forget the hearse 'cause
I never die
I got nine lives
Cat's eyes
Abusin' every one of them and running wild
(AC/DC - Back in black)

Mon!K :)

I think I'm ok...

Cand cazi in groapa mare de rahat a vietii si incerci sa te ridici, dar vezi ca aluneci si cazi din nou, cedezi si te lasi scufundat in belele. Da, stiu, fiecare dintre voi are astfel de momente (mai lungi sau mai scurte, dar exista). Eu am avut multe astfel de momente. Momente in care cred ca viata nu imi rezerva nimic bun, ca acele bucati de noroc si fericire s-au spart, ca fantana sanselor a secat. Cand stai in coltul camerei tale, pe intuneric si plangi, simtind ca nu ai chef de prieteni sau familie, cand nu stii ce se intampla cu tine, ce este cu deprimarea asta brusca, cand iti vezi lacrimile scurgandu-se si nu te recunosti in oglinda. Te intrebi daca acela esti chiar tu pentru ca ti se pare ciudat sa fii tu cel care plange, cel neajutorat. Iti vine sa dai un pumn in oglinda, sa o spargi, sa o faci praf...dar te abtii! Cu greu, dar te abtii! Asta nu insemana ca esti slab, ci pur si simplu ai un moment mai...ciudat, neobisnuit. Cand ma simt asa, eu deschid usa camerei mele,ma indrept catre lumina puternica a sufrageriei si cant: I FEEL GOOD! Cant cat pot eu de tare, imaginandu-mi ca sunt undeva sus, in aer, dominand pe toata lumea, simtindu-ma in largul meu...Pentru ca de acolo, de sus, tu nu pari decat un biet punctulet facut la nimereala, fara rost, pe o planeta imensa... De aici de sus, vad lumea altfel. O vad prin alti ochii si printre alte pareri. Am obosit...ma asez pe un nor si plutesc...Am o senzatie unica pentru ca de acolo pot sa aud gandurile fiecarui om...exceptie facand ale tale...Nu pot sa-ti aud ideile, parerile, vocea. Asta cred ca ma si atrage la tine. Esti atat de rece si totodata atat de cald...Dar de data asta te las in pace. Imi abat gandul de la tine. Am venit aici cu scopul de a reflecta asupra mea...deci nu prea ai ce cauta aici.
Stau in locul meu favorit uitandu-ma inapoi, in trecut...NU! Nu e bine! Ma uit in fata, in viitor. Incerc sa-l vad, sa-l descifrez, sa-l citesc. Nimic...Nu am ajuns nicaieri...Ceva ma blocheaza...Poate pentru ca ma straduiesc sa vad ceea ce vreau sa vad, nu ceea ce trebuie sa vad. Da stiu, e ciudat...Incerc sa nu ma uit la imaginea ta din viitor. Refuz sa cred ca tu vei mai avea vreo legatura cu mine dupa ani...de fapt...ma mint singura. Vreau sa te vad pe tine langa mine, doar ca dese ori ma gandesc ca mi-ar fi mai bine fara tine...as fi mai libera, mai aeriana...dar tu bineinteles ca ai schimbat asta. De ce? Pentru ca nu ti-a convenit...Inceteaza sa te mai joci cu viata mea! Nu o mai modela dupa cum vrei tu! Daca as vrea sa schimb ceva, as face-o! Si uite ca iar m-am gandit la tine! Dar am facut-o cu un scop...Am venit aici pentru a reflecta asupra problemelor din viata mea...si acum realizez ca cea mai mare problema o reprezinti tu! Vreau sa rezolv chestia asta. Dar acum nu se poate. Asa a fost sa fie. Timpul va decide pentru mine. Cand credeam ca viata mea este simpla ai aparut tu si ai schimbat si teoria asta. Ca de obicei...nici nu ma asteptam sa fie altfel...

Abia astept momentul cand pionul ii va da sah regelui...

Oh, FUCK! De ce tocmai TU?!

Ma seci! Faza e ca nici eu nu stiu de ce. Uneori am impresia ca toata stralucirea mea se pierde in preajma ta. Si asta ma enerveaza la culme! Ma faci sa ma simt atat de...inferioara! Da, asta e cuvantul cel mai potrivit: inferioara. Nu te-ai saturat sa iti evidentiezi mereu calitatile in fata mea? Nu te-ai saturat sa imi apari in minte la fiecare melodie pe care o ascult? Nu te-ai saturat sa lasi in urma ta aceeasi urma de parfum care imi inunda narile de 2 ani incoace?Se pare ca nu...Te urasc...De ce? Pentru ca asta e singurul meu fel de a iubi. E singurul meu fel de a accepta ca existi in viata mea, ca imi influentezi fiecare minut din viitor.
Si totusi...acum realizez cat esti de unic. Nu prin talentele pe care le ai, nu prin felul in care arati, in care razi, in care te comporti, ci pentru ca esti singurul care ma face sa tip si sa fiu fericita in acelasi timp, sa traiesc si sa mor, sa visez si sa fiu treaza. Acum urlu. Si faza e ca nu ai facut nimic. Doar simpla ta prezenta ma face sa reactionez asa. Ma seci!
Ma uit pe cer. Luna incearca sa lumineze intreg cerul, desi constienta ca nu va reusi. Vad doua stele foarte apropiate si ma gandesc ca una din ele sunt eu.Daps:) Eu. Iar a doua...incerc sa nu ma gandesc la prima idee care imi vine, incerc sa uit. Dar nu pot. Pana la urma cedez...again...si imi imaginez ca a doua esti tu. Iar TU? OH, FUCK! De ce TU? Mereu TU?! Tocmai TU!!! Dintre toti, TU! Incepi sa devii o obsesie, un drog, unul care imi place.
Ma gandesc ca odata nu o sa mai fim doar doua stele apropiate, ci una singura; nu va exista o ,,eu" sau un ,,tu", ci un ,,noi" si abia astept sa vad ce mai faci din mine, ce calitati imi mai descoperi. Pentru ca TU imi dai ambitie (ambitia sa merg mai departe, ambitia sa imi descopar toate calitatile, sperand ca am sa ajung candva la nivelul tau), TU imi descoperi noi calitati, ma faci sa evoluezi doar prin niste gesturi banale si cateva cuvinte...TU ma faci un om exceptional.

That's my way!

Nu a fost sa fie! Asa cum spuneam, mergem in directii diferite. Inainte totul era atat de sec...plin de ceata. Nu puteam vedea nimic, doar tu ma indrumai. Insa de ceva timp lucrurile au inceput sa se clarifice. Vad o gramada de oameni care merg in acelasi sens cu mine. Unii chiar pe acelasi drum cu mine. M-am imprietenit cu ei. Am inceput sa vorbim muuult si acum suntem chiar cei mai buni prieteni:). Insa tot imi bubuie in cap o gramada de intrebari. Vreau sa stiu unde se indreapta; cu ce scop; pentru ce; pentru cine; care e visul lor; de ce merg in aceeasi directie cu mine; de ce se uita atat de atent la mine; de ce ma tin de mana; unde vor sa ajunga mai exact...Da, stiu, vreau sa stiu multe...poate chiar prea multe:D:)). Cu cat am mers mai mult cu atat am aflat raspunsul la mai multe intrebari. Cine sunt ei? Prietenii mei. De ce ma insotesc? Pentru ca sunt alaturi de mine orice ar fi. In ce directie merg? Isi urmeaza visurile, dar nu ma lasa in urma. De ce ma tin de mana? Pentur ca vor sa fiu cat mai aproape de ei, sa nu ma piarda, sa aibe grija sa nu ma impiedic de ceva (sau cineva). Dintre toti, tu imi strangi mana cel mai puternic. Cat de ador pentru faza asta! Tu ma ajuti cel mai mult...dam tu! De cand te-am cunoscut, totul s-a schimbat in jurul meu (intr-un mod pozitiv ma refer). Inca mai am poza noastra facuta cu luni in urma pe perete. Noi doua, in acelasi model de hanorac, dar in culori diferite. Eu verde, bineintzeles:X, tu rooooooooz:D. Si sunt sigura ca si tu o mai ai (sincera, sa fiu am vazut-o ieri, cand am fost la tine).
M-au dezamagit multi oameni, m-au facut sa plang, sa sufar, sa cred ca nu asta mi-e drumul, ca nu va duce nicaieri...dar am realizat ca asta este viata si ca trebuie sa trec peste si...in final, pot striga fericita: THAT'S MY WAY!. Aste e ceea ce vreau sa fiu si sunt exact la locul potrivit! Am pornit...si nu mai e drum de intoarcere...sincer, nici nu am nevoie de unul. Yeah, just us! Noi plimbandu-ne printre portative, facandu-ne propriul cantec, propria poveste, in timp ce facem caterinca si psunem bancuri...Stilul nostru...Nu ne schimbam! I LOVE MY LIFE!