Avem timp...

Ma fascineaza cum oamenii se grabesc mereu in incercarea de a realiza cat mai multe lucruri. E uimitor sa vezi sute de oameni cu serviete grabiti sa ,,intampine" noi documente si alte chestii neesentiale pentru supravietuire. E ciudat cum toti se chinuie sa faca ceva pentru a nu pierde timpul. ASTA e marea greseala! Noi avem timp! Avem timp de iubire, de invatat, de recuperat, de faima, de bani, de prieteni, de certuri, de scuze, de relaxare, de glume. Si in aceeasi masura avem si timp de pierdut. Pentru ca nu esti om daca nu pierzi macar o singura data timpul. Si atunci cand o faci, te-ai gandit la un motiv? Pentru ca esti obosit? Nu, asta e doar o scuza. Pentru ca nu ai ce face? Asta ar fi cel mai penibil lucru pe care l-ai putea spune. Pentru ca simti nevoia! Da, asta chiar e o explicatie buna. Simti nevoia sa stai fara a te gandi la nimic. Nici macar la tine. Simti nevoia sa fii open mind. Acum zic asta pentru ca ma simt foarte bine si chiar nu am chef de cliseele pe care le-am scris aici pana acum. Asta este o noua...versiune. De fapt, asta sunt EU! Da, ce bine ma simt sa folosesc din nou pronumele personal de persoana 1, singular. Eu, plina de idei, eu cum nu am fost niciodata. Dar sa revenim la subiect. Pierderea de timp. Si scrierea pe blog ar fi o pierdere de timp. Pentru ca nu realizezi decat un fel de jurnal virtual capabil de a spune ceva cat de cat real despre tine. Si pentru ce? Pentru a te descarca sau pentru a transmite o chestie ce are o importanta ,,mondiala" pentru tine. Nu realizezi o mare performanta, dar e suficient incat sa te faca fericit. Si asa ajungi sa te intrebi ce e, de fapt, o pierdere de timp. Nu o poti defini ca o activitate in care faci ceva ce nu ar putea avea nici cea mai mica influenta in viitorul tau. Pentru ca iti place sa faci astfel de lucruri ,,nesemnificative"...daca ne gandim bine, toata viata e facuta din astfel de lucruri, le intalnesti la tot pasul, iar majoritatea iti atrag privirile indiferent de locul in care te afli: fie ca e vorba de un amarat de birou, undeva pe la etajul 32; fie ca e vorba de o bicicleta sau de micul tau apartament din centrul orasului.
Te gandesti ca in timp ce tu muncesti de rupi, cineva isi desfasoara mica lui vacanta de vis din Malibu. Brusc, te gandesti ca vrei si tu. Deodata iti imaginezi hamacul alaturi de care, pe o masuta din lemn, se afla un suc de nuca de cocos, iti imaginezi valurile calme care se destrama pe nisipul acela fierbine, incarcat de prea multi pasi apasati de griji. Astea-s doar vise, iar visele in opinia multora sunt pierdere de vreme. Dar asta e un mod de ati inveseli ziua, de ati modifica starea in bine si e ceva ce iti place. Nu te doare sufletul sa-i pui o eticheta gen ,,pierdere de timp"? Eu zic sa te gandesti de doua ori inainte de a eticheta ceva sau pe cineva...

Zambeste, rade, simte, miroase, gusta, mananca, zboara, viseaza, pluteaste, iubeste, roaga-te, TRAIESTE!!!

Sau NU!

Si m-ai lasat acolo, sa atarn de un fir de fericire relativa,
uitandu-ma cum te indepartezi doar de
dragul de a ma vedea cum sufar.
Sau NU!

Imi auzeam respiratia pe holul rece lipsit de viata.
La capatul culoarului erai tu, acelasi tu, neschimbat,
gata sa pleci la fel de repede cum ai aparut,

lasandu-ma sa-mi inec tristetea in albul imaculat al peretilor care ma fac sa urlu.
Sau NU!

M-am plictisit de aceleasi cuvine, dimineti, raze, chipuri, idei, coridoare, dorinte. Totul devine prea fix,
prea anost si deja mi se face

greata de mirosul asta slab

de cafea. Totul e prea
uniform si absenta ta
se face simtita.
Sau NU!





Femeile nu mai merg cu gratia unei pisici. Nu mai cunosc
eleganta tocurilor.Se uita in jos, timide, confuze, la gropile din
asfalt si pantofii altora de parca nu ar avea voie sa
priveasca in fata. Ele spun sa e greu sa te joci,

sa seduci, sa iti doresti, sa-ti gasesti
fercirea in lucrurile care te inconjoara...Sau Nu!

Ea voia dragostea. Era singurul lucru de care avea nevoie.
Singurul pas catre fericirea eterna.Si a gasit dragostea!
A gasit-o in el, in mirosul lui, in felul lui.
Ca apoi sa sfarseasca singura,
pe o banca, gandindu-se la greseli si
nimicuri, avand remuscari,
in timp ce imaginea ei se pierdea
in norii pregatiti de furtuna,
gata sa planga la fel ca ea...
Sau NU!

M-am pierdut pe mine cu gandul la tine.
Ma regaseam in tot ceea ce faceai.
Ti-am adoptat obiceiul de a trai,
de a rade, de a spune lucrurile,
pentru ca apoi sa aflu ca sunt o copie la
indigo a unei iluzii, a unei metafore
scrisa pe o bucata de hartie arsa pe jumatate.


Acum
EU o ard de tot!
Sau NU!


Stau pe acoperis si ma uit la luna plina.
Mi-as fi dorit sa ploua ca sa-mi spal
din minte orice amintire legata de tine.
Voiam sa ploua ca fiecare picatura sa

stearga cate un cuvant din intriga povestii noastre. Voiam sa ploua
ca sa-mi spulber o durere.
Sau...

A moment, please...

Singura...in sfarsit singura, in sfarsit un moment de ragaz in toata agitatia de peste zi. Un moment...pentru mine! Un moment in care sa scap de minciuni, de problemele altora, de cuvinte ce rasuna ca un ecou pierdut pe o ruta a mintii mele. Departe de ura, de emotii, de orice fel de privire si gand...doar eu. Pentru unii poate singuratatea e o urma de tortura, o ramura a masochismului. Pentru mine nu. E unul dintre momentele alea binecuvantate din saptamana in care dispar ca eroina unui serial, intr-un flash-back ca apoi sa revin episodul urmator. Si ma intreb pentru ce toate astea? Pentru un simplu moment in care imi pun gandurile in ordine si in care ma gandesc la tot ce vreau eu, sub influenta mirosului strident de cafea. Nici cafeaua nu prea tine cu mine...imi aduce usor aminte de mirosul tau, unul dintre acele lucruri pe care nu voi reusi sa le inteleg niciodata. Si ma intreb ce atat graba si dorinta? De ce as gasi ceva asa fascinant la tine? In fine, asta e seara mea si tu nu ai ce cauta aici, nu dupa toata aceasta lunga perioada in care am incetat sa te mai vad in spatele meu sau sa-ti vad umbra prelungindu-se in urma mea ca o nuanta de negru intrata la apa. Negrul amintirilor scurse de pe o masca de actor ratacit de scena pe care ar trebui sa-si joace rolul...Cineva foarte drag mie imi spunea odata ca actorii nu vor sfarsi sa fie oameni, in ciuda ignorantei mediocre de care dau dovada. Poate ca asa esti si tu. Lumina asta palida provenita din lampa mea ma face sa ma simt in siguranta si intra in concordanta cu miscarea lenta a copacului din fata ferestrei. Incep sa cred ca delirez...nu ca ar fi un lucru nou pentru procesul de adolescenta, doar ca incep sa ma gandesc daca toate aceste lucruri nu vor avea ca rezultat pierderea memoriei sau exilarea mea in alta viata. OK, acum sigur delirez. Cu toate astea ma simt bine...ma simt libera, fara obligatii, fara frontiere si fara tine!!! O, da, ultimele doua cuvinte sunt cele mai tari. I feel like a bird in the sky...and I fly far away from you!

From Bob Marley:

“You may not be her first, her last, or her only. She loved before she may love again. But if she loves you now, what else matters? She’s not perfect - you aren’t either, and the two of you may never be perfect together but if she can make you laugh, cause you to think twice, and admit to being human and making mistakes, hold onto her and give her the most you can. She may not be thinking about you every second of the day, but she will give you a part of her that she knows you can break - her heart. So don’t hurt her, don’t change her, don’t analyze and don’t expect more than she can give. Smile when she makes you happy, let her know when she makes you mad, and miss her when she’s not there.”


Nu stiu cat de interesant vi se pare, dar mie mi s-a spus asta la un moment potrivit (dovada ca mai sunt si oameni sensibili). Deci va dati seama de rezultat...nu cred ca o sa uit vreodata chestia asta si daca o fac, stiu ca va exista mereu cineva care sa mi-o aminteasca. Si sper ca acel cineva sa realizeze odata cat de mult apreciez ca-mi ofera umbra pe timp de seceta.

Septembrie?!

Si acum o sa spuneti ,,Acum te-ai trezi? Abia acum ti-ai dat seama ca este toamna? Acum ai realizat ca te reintorci pe bancile scolii, tinandu-ti ochii lipiti de tavanul ala inexplicabil de alb ascultand povestea unor oameni de care nici nu-ti pasa". Ei bine...da! Astazi am realizat ca este toamna. Astazi am simtit primul fior in corp, astazi am mirosit prima frunza ruginie. Astazi m-am trantit intr-un morman de frunze...si astazi e prima zi in care nu m-am gandit la tine. Ce performanta! Woaaa...in felul asta o sa va plictisesc pe toti, aberand despre niste lucruri carora nici eu nu le gasesc vreun rost. Ma intreb daca fiecare om are perioade dintr-astea, cand abereaza, sau doar eu...Ma gandesc daca nu cumva ar trebui sa imi cumpar o alta viata... Cert este ca azi m-am trezit cu un sentiment prea complicat si risipit ca sa-l pot scrie aici sau oriunde altundeva.
Ma-am trezi gandindu-ma ca am 14 ani si nu am invatat nimic in afara de a spera la viitor gandindu-ma la trecut si traind in prezent.
Nu am invatat cum sa iubesc.
Nu am invatat sa pierd.
Nu am invatat sa pun pe altcineva inaintea mea.
Nu am invatat ca ,,a impumuta" are si alt sens in afara de ,,a da cuiva un obiect pentru o scurta perioada. Eu imprumut creioane, altii sentimente...tot ei sunt mai avantajati.
Nu am invatat sa iau o decizie de durata. Una pe care sa ma exez ca si cum viata mea s-ar desfasura in ecuatiile ei.
Nu am invatat sa am incredere in mine asa cum un pasager are incredere in pilot.
Nu am invatat ca stima de sine face uneori exceptie.
Nu am invatat ca cele mai frumoase lucruri se fac simtite.
Nu am invatat cum sa fiu indiferenta in legatura cu prostiile livrate de oameni cazuti din copaci.
Nu am invatat ca a-ti spune sentimentele nu e un semn de slabiciune.
Nu am invatat sa invat din greseli cu scopul de a le corecta. Eu invat din greseli idei pentru alte greseli.
Dintre lucrurile de mai sus, se remarca atatea calitati si atatea defecte. In mod normal, as incerca sa le corectez, sa dau dovada de bun simt si sa incerc sa devin un exemplu. Dar nu! Stiti de ce? Pentru ca nu imi pasa. Pentru ca sunt atat de obosita incat mi-e lene sa ma ridic de pe scaunul asta mult prea mic pentru mine si egocentrismul de care dau doavada in clipa de fata. Imi e asa lene sa ma gandesc cum as putea face postarea asta sa nu mai fie asa plictisitoare. Imi e asa sila sa revin la acea ,,eu" care avea o gramada de spus. Cred ca voi lua o pauza...inca una!

* Treziti-ma la sfarsit de septembrie...

Top 10 al celor mai tari replici de dragoste din filme

Ce mult imi lipsea sa joc ,,Adevar sau provocare"! Si uite ca a venit ocazia sa joc cu cele ami bune prietene, asa, un joc ,,ca-ntre fete". A venit tura mea.
- Adevar sau provocare?
- Adevar.
- Care este cea mai frumoasa replica de dragoste pe care ai auzit-o?
Si asa mi-a venit ideea pentru aceasta postare. Cum cavalerii in armura au disparut din lumea reala iar romanta a fost demult suflata de un vant al generatiei, m-am gandit imediat la filme. La romanticii eroi din lumea cinematografica. Am facut un top 10 al celor mai tari replici de dragoste din filme. So, check it out!

10. "About three things I was absolutely positive: First, Edward was a vampire; Second, there was a part of him — and I didn’t know how dominant that part might be — that thirsted for my blood; And third, I was unconditionally and irrevocably in love with him." - "Twilight"

9. "There are millions of people in this world, but in the end it all comes down to One". - "Crazy/Beautiful"


8. "Love is passion. Obsession. Someone you can’t live without. Someone you fall head over heels for. Find someone you can love like crazy, and will love you the same way back. Listen to your heart. No sense in life without this. To make the journey without falling deeply in love, you haven’t lived a life at all. You have to try, because if you haven’t tried, then you haven’t lived". - "Meet Joe Black"

7. "That’s the thing, she’s my other half. She’s everything that I’m not. Without her, I’m not whole. Before I met her I’d be walking through life thinking I was happy, that I was complete. But now I can’t back to just being me because now I know what it’s like to be whole." - "Guess Who"

6. "In my opinion the best thing you can you do is find a person who loves you for exacly what you are. Good mood, bad mood, ugly, pretty, handsome, what have you, the right person will still think the sun shines out of your ass. That’s the kind of person that’s worth sticking with." - "Juno"

5. "Love means never having to say you're sorry." - "Love Story"


4. "The best and most beautiful things in the world cannot be seen, not touched, but are felt in the heart." - "The English Patient"


3. "Love is always patient and kind. It is never jealous. Love is never boastful or conceited. It is never rude or selfish. It does not take offense and is not resentful. Love takes no pleasure in other people’s sins, but delights in the truth. It is always ready to excuse, to trust, to hope, and to endure whatever comes." - "A Walk To Remember"

2. "Our love is like the wind: I can’t see it, but i can feel it." - "A Walk To Remember"


1. "The only feeling of real loss is when you love someone more than you love yourself." - "Good Will Hunting"

* Daca aveti si alte replici din filme care v-au impresionat le puteti scrie ca si comentarii. Abia astept sa le vad.

P.S: M-am gandit sa scriu si o replica de dragoste a noii generatii, o replica care a fost spusa unei prietene de ale mele (ca fiind un fel de...declaratie de dragoste:D) cu scopul de a o amzua si in acelasi timp de a o face sa se simta in largul ei:
,,Fara tine nu exista relaxare" (Bling Bling Movie). Nu stiu daca pot compara acest ,,citat" cu ce am scris mai sus, dar cu siguranta merita o oarecare atentie...si nu neaparat pentru ca dezlantuie o amintire foarte frumoasa:)). Astept sa vad citatele voastre:).

Hear my voice

Nu ma pot opri din a-ti mai auzi vocea. Ultimele cuvinte adresate, ultimele idei gadite, ultimele ganduri sterse. Nu ma pot opri din a ma gandi la ultimele dati petrecute cu tine cand parca s-a deformat notiunea de timp. Suna a cliseu, stiu. Suna plictisitor, gretos, poate chiar putin dramatic. Dar e ciudat cum parca s-a pus capat aici, cum nu a mai continuat cu nimic. Cum firul povestii s-a rupt exact cand am ajuns la punctul culminant. Cum nu mai poate exista un deznodamant...cum se pun multe semne de intrebare, dar niciun raspuns. Cum amandoi stim ca va mai urma ceva dar nu ne dam seama cum si in ce fel. E ciudat sa vedem ca vietile noastre nu mai sunt unele de copii... As vrea ca macar uneori sa-mi auzi vocea. Atunci cand te concentrezi mai tare, sa auzi portativul ala cu note sparte de vremuri si la sfarsit, vocea mea. Ce crezi ca ti-as spune? In niciun caz nu ti-as reprosa ceva. Nu m-as intoarce in trecut si nici nu m-as grabi spre viitor. Probabil ti-as spune ceva banal. In nici un caz acel ,,te iubesc" pe care vei vrea sa-l auzi candva. Inca nu am invatat cum sa spun asta in fata, inca lucrez la categoria de ,,romantica". Inca stiu ca asta nu e sfarsitul, inca stiu ca povestea noastra nu se termina asa. In noaptea in care ploua torential te uitai absent pe fereastra. Privirea nu iti trada gandurile involburate din minte. Si acum ma intreb, oare la ce te gandeai? Mereu am vrut sa stiu ce se afla in mintea ta, ce este dincolo de acea imagine complexa pe care o creezi oriunde te-ai duce? Ce se afla dincolo de acel tip care are mari asteptari de la viata si care niciodata nu a stiut cum sa-i priveasca pe ceilalti. Deci...la ce meditai? Iti aminteai de un prieten drag? Imi auzeai vocea? Ma auzeai strigandu-te? Te imaginai intr-un alt capat de lume, cu o alta viata? Uneori si eu ma gandesc la cu totul alta lume...Eu cred ca te gandeai la povestea noastra, mai exact la sfarsitul ei. Stii si tu ca ceva nu e bine, nu? Timpul ne va face finalul, ne va arata ce trebuie sa vedem, ne va rescrie istoria...iar noi...noi ne vom pregati pentru momentul in care vom intra in scena si vom juca rolurile. Nu separati, ci impreuna.

Un grup de pasari si-a luat zborul de la fereastra mea...cred ca zboara spre tine. Si apoi... spre infinit. Spre acel infinit pe care puteam sa-l citesc in privirea ta de fiecare data cand aveai o clipa de liniste in toata agitatia din viata. Acel infinit care se reflecta intr-o oglinda sparta, acel infinit care se scurgea usor pe langa rutina de zi cu zi...

“Our love is like the wind: I can’t see it, but i can feel it.” — “A Walk to Remember“