Supradoza de maturitate

Bleah! Sa nu incerci! Niciodata sa nu faci prostia de a lua supradoza de maturitate. Iti zic, e amara...foarte amara! Ma face sa vars. Nu stiu de ce am luat...am fost obligata. Au vrut sa ma schimbe, au vrut o altfel de eu, au vrut o alta persoana. Ma intreb de ce. Eu nu vreau sa ma schimb...e adevarat, fac glume, rad toata ziua, sunt cu capul in nori, nu prea iau nimic in serios si aproape la ficare pas aud intrebarea care ma seaca cel mai mult ,,Cand te vei maturiza?".Trec peste asta...ma prefac ca nu aud. M-am obisnuit de atata timp. Las cuvintele lor sa-mi intre pe o ureche si sa iasa pe cealalta. Cred ca incepe sa-si faca efectul. Simt cum zambetul meu incepe sa-mi dispara de pe buze, simt cum privirea mi se incetoseaza. Sunt ametita si totul in fata mea se intuneca, se prabuseste odata cu mine. Ma intind pe pat. Poate ca a ma maturiza nu e chiar o idee atat de rea. Cu ochii atintiti afara, la vremea ploioasa, imi vin in minte toate momentele pe care le-am trait. Mi-am dat seama de ceva: nu vreau sa ma schimb. Imi place asa cum sunt. Eu, cea de acum, care intotdeauna se arunca cu capul inainte, fara sa se gandeasca la consecinte, cea care nu ia nimic in serios, care se bucura de viata si care viseaza zi de zi cu ochii deschisi. Chiar imi place incapatanarea mea fara limite, haosul meu celebru, dezordinea mea stralucitoare si imaturitatea mea senina. Si ce e cel mai important, am prieteni care nu vor sa ma schimbe si care ma accepta asa cum sunt, si cu calitati si cu defecte. M-am ridicat din pat. Acum nu mai simteam nimic. Supradoza de maturitate nu a avut nici un efect asupra mea. Totul a revenit la normal. Chiar si vremea de afara: nu mai ploua, ba chiar vedeam primele raze ale soarelui. Nu inteleg nici acum de ce am vrut sa fiu o alta perosna, de ce am vrut sa ma schimb. Dar prefer sa nu ma mai gandesc atat de mult la trecut (nu e stilul meu). Privesc doar in prezent, privesc la tooaaate lucrurile care ma fac fericita. Imi amintesc cum am stat cu gasca pana la 22:00 la un concert cand a doua zi trebuia sa mergem la scoala, imi amintesc cand ea a venit sa ma ajute atunci cand plangeam, imi amintesc cand el a fost langa mine ca sa ma sustina cand nu aveam curaj. Nu o sa uit niciodata cum am fugit cu ea prin tot orasul ca sa cautam o carte sau atunci cand mi-a adus ceea ce-mi doream de ziua mea. Sunt aici pentru ei, ei sunt aici pentru mine. Acum stiam ca nu am absolut nici un motiv ca sa incerc sa ma schimb, mai ales ca daca as face asta, m-as alege cu un set de palme gratuit de la cea mai buna prietena (se simte ea daca citeste asta). I just try to live my life! Nu numai ca incerc, dar si reusesc! Ce-mi place!