Poveste...

* Cunosc o fata ce este innebunita dupa un baiat. Nu are curaj sa recunoasca, se teme de asta. Pentru ca el niciodata nu ar fi interesat de ea. Resipra adanc, el e prea fitos, ea zambeste prea mult cand il vede. I-a zambit doar o data iar ea a simtit ca innebuneste. Clar, il iubeste. Insa cand trec unul pe langa altul el nu-i da atentie, ea arunca priviri timide. Sa va prezint mai amanuntit situatia: EL canta rock, merge pe skate, e istet, cu picioarele pe pamant, ambitios, indiferent si nu-si doreste altceva decat sa devina celebru in lumea muzicii rock. EA: cu capul in nori, a facut balet, indragostita nebuneste de EL, timida. EL si EA niciodata nu si-au vorbit. EA il place, lui nu-i pasa. Ei nu-i place muzica rock: prea mult fum, prea mult zgomot ce nu-l mai suporta, dar tot se duce in acel loc ca sa-l vada pe EL. Tot mai mult il doreste, oriunde merge vrea sa-l intalneasca, simte ca innebuneste, dupa concerte totul pare trist. OK...EA: il iubeste, lui nu-i pasa. Ce bataie de cap!! O situatie care pur si simplu ma ameteste. Nu stiu ce o sa se intample. Nu i-am gasiti inca final povestii, dar mi-as dori sa fie unul fericit si sa scriu ,,the end". Dar nu pot...Dupa un timp, EA mi-a zis ca vrea sa-l uite: il uraste, i-a stricat toata viata, nu se gandeste la altcineva decat la el, e obsedata, s-a schimbat, nu mai e EA. Ar vrea sa-i cumpere un bilet dus din viata ei, sa uite de el, sa si-l stearga din minte. Un simplu ,,delete" si el sa zaca in Recycle Bin. Cu toate astea inca il place si e dureros sa stii ca lui nici nu-i pasa. As da orice ca ei sa fie impreuna, fericti, alaturi unul de altul, dar nu pot!!! Nu a fost sa fie...


** Mai cunosc o fata, de data aceasta cu o alta situatie, diferita de cea de mai sus. Ei doi sunt buni prieteni. EA il place. De EL nu sunt sigura (e baiat, e mai complicat:D). Se inteleg foarte bine, rad impreuna, se ajuta unul pe altul, vorbesc ore intregi pe mess, ies afara impreuna. EA este timida, nu stie cum sa-i zica, ii e frica de un refuz, ii e frica sa-l piarda si ii e frica de o relatie. Nu se simte pregatita, nu stie cum ar reactiona ea in primul rand, dar cu toate acestea il iubeste. Sa vorbim si despre EL. EL: tine la ea, ba chiar cred ca o iubeste, dar nu stie cum sa-i spuna. E foarte timid, dar stie ca el trebuie sa faca primul pas. Nu stie cum sa i-o spuna, nu stie cum sa actioneze. In ultima vreme a evitat-o. Nu stiu ce intelege EL prin ,,a iubi". E ciudat cum acesti doi oameni se plac reciproc, dar nu au curaj sa o reucnoasca. Se tem de un refuz, dar daca nu risti nu castigi. Nu stiu cat va mai continua asta, sper ca unul dintre ei sa-si faca o data si o data curaj sa vorbeasca cu celalalt despre ceea ce simt. Ar fi pacat totusi sa nu punem capat acestei povesti, sa nu avem un final fericit. Mi-ar placea sa inchei totul, simtindu-ma multumita de mine si sa pot spune ca i-am vazut pe EI plimbandu-se in parc mai apropiati ca niciodata.