Top 10 al celor mai tari replici de dragoste din filme

Ce mult imi lipsea sa joc ,,Adevar sau provocare"! Si uite ca a venit ocazia sa joc cu cele ami bune prietene, asa, un joc ,,ca-ntre fete". A venit tura mea.
- Adevar sau provocare?
- Adevar.
- Care este cea mai frumoasa replica de dragoste pe care ai auzit-o?
Si asa mi-a venit ideea pentru aceasta postare. Cum cavalerii in armura au disparut din lumea reala iar romanta a fost demult suflata de un vant al generatiei, m-am gandit imediat la filme. La romanticii eroi din lumea cinematografica. Am facut un top 10 al celor mai tari replici de dragoste din filme. So, check it out!

10. "About three things I was absolutely positive: First, Edward was a vampire; Second, there was a part of him — and I didn’t know how dominant that part might be — that thirsted for my blood; And third, I was unconditionally and irrevocably in love with him." - "Twilight"

9. "There are millions of people in this world, but in the end it all comes down to One". - "Crazy/Beautiful"


8. "Love is passion. Obsession. Someone you can’t live without. Someone you fall head over heels for. Find someone you can love like crazy, and will love you the same way back. Listen to your heart. No sense in life without this. To make the journey without falling deeply in love, you haven’t lived a life at all. You have to try, because if you haven’t tried, then you haven’t lived". - "Meet Joe Black"

7. "That’s the thing, she’s my other half. She’s everything that I’m not. Without her, I’m not whole. Before I met her I’d be walking through life thinking I was happy, that I was complete. But now I can’t back to just being me because now I know what it’s like to be whole." - "Guess Who"

6. "In my opinion the best thing you can you do is find a person who loves you for exacly what you are. Good mood, bad mood, ugly, pretty, handsome, what have you, the right person will still think the sun shines out of your ass. That’s the kind of person that’s worth sticking with." - "Juno"

5. "Love means never having to say you're sorry." - "Love Story"


4. "The best and most beautiful things in the world cannot be seen, not touched, but are felt in the heart." - "The English Patient"


3. "Love is always patient and kind. It is never jealous. Love is never boastful or conceited. It is never rude or selfish. It does not take offense and is not resentful. Love takes no pleasure in other people’s sins, but delights in the truth. It is always ready to excuse, to trust, to hope, and to endure whatever comes." - "A Walk To Remember"

2. "Our love is like the wind: I can’t see it, but i can feel it." - "A Walk To Remember"


1. "The only feeling of real loss is when you love someone more than you love yourself." - "Good Will Hunting"

* Daca aveti si alte replici din filme care v-au impresionat le puteti scrie ca si comentarii. Abia astept sa le vad.

P.S: M-am gandit sa scriu si o replica de dragoste a noii generatii, o replica care a fost spusa unei prietene de ale mele (ca fiind un fel de...declaratie de dragoste:D) cu scopul de a o amzua si in acelasi timp de a o face sa se simta in largul ei:
,,Fara tine nu exista relaxare" (Bling Bling Movie). Nu stiu daca pot compara acest ,,citat" cu ce am scris mai sus, dar cu siguranta merita o oarecare atentie...si nu neaparat pentru ca dezlantuie o amintire foarte frumoasa:)). Astept sa vad citatele voastre:).

Hear my voice

Nu ma pot opri din a-ti mai auzi vocea. Ultimele cuvinte adresate, ultimele idei gadite, ultimele ganduri sterse. Nu ma pot opri din a ma gandi la ultimele dati petrecute cu tine cand parca s-a deformat notiunea de timp. Suna a cliseu, stiu. Suna plictisitor, gretos, poate chiar putin dramatic. Dar e ciudat cum parca s-a pus capat aici, cum nu a mai continuat cu nimic. Cum firul povestii s-a rupt exact cand am ajuns la punctul culminant. Cum nu mai poate exista un deznodamant...cum se pun multe semne de intrebare, dar niciun raspuns. Cum amandoi stim ca va mai urma ceva dar nu ne dam seama cum si in ce fel. E ciudat sa vedem ca vietile noastre nu mai sunt unele de copii... As vrea ca macar uneori sa-mi auzi vocea. Atunci cand te concentrezi mai tare, sa auzi portativul ala cu note sparte de vremuri si la sfarsit, vocea mea. Ce crezi ca ti-as spune? In niciun caz nu ti-as reprosa ceva. Nu m-as intoarce in trecut si nici nu m-as grabi spre viitor. Probabil ti-as spune ceva banal. In nici un caz acel ,,te iubesc" pe care vei vrea sa-l auzi candva. Inca nu am invatat cum sa spun asta in fata, inca lucrez la categoria de ,,romantica". Inca stiu ca asta nu e sfarsitul, inca stiu ca povestea noastra nu se termina asa. In noaptea in care ploua torential te uitai absent pe fereastra. Privirea nu iti trada gandurile involburate din minte. Si acum ma intreb, oare la ce te gandeai? Mereu am vrut sa stiu ce se afla in mintea ta, ce este dincolo de acea imagine complexa pe care o creezi oriunde te-ai duce? Ce se afla dincolo de acel tip care are mari asteptari de la viata si care niciodata nu a stiut cum sa-i priveasca pe ceilalti. Deci...la ce meditai? Iti aminteai de un prieten drag? Imi auzeai vocea? Ma auzeai strigandu-te? Te imaginai intr-un alt capat de lume, cu o alta viata? Uneori si eu ma gandesc la cu totul alta lume...Eu cred ca te gandeai la povestea noastra, mai exact la sfarsitul ei. Stii si tu ca ceva nu e bine, nu? Timpul ne va face finalul, ne va arata ce trebuie sa vedem, ne va rescrie istoria...iar noi...noi ne vom pregati pentru momentul in care vom intra in scena si vom juca rolurile. Nu separati, ci impreuna.

Un grup de pasari si-a luat zborul de la fereastra mea...cred ca zboara spre tine. Si apoi... spre infinit. Spre acel infinit pe care puteam sa-l citesc in privirea ta de fiecare data cand aveai o clipa de liniste in toata agitatia din viata. Acel infinit care se reflecta intr-o oglinda sparta, acel infinit care se scurgea usor pe langa rutina de zi cu zi...

“Our love is like the wind: I can’t see it, but i can feel it.” — “A Walk to Remember“

Destine?!

Ma gandesc adesea ca suntem doar niste omuleti desenati pe hartie. Simple figuri, forme, caractere fara viata, aliniate pe o coala alba. Cine ne deseneaza? Cine are acel talent desavarsit, acea putere extraordinara de a da nastere unor fiinte ca noi? Unor persoane care ascund in ele capacitati incredibile, poate chiar nebanuite. Nu stim inca sigur daca acele idei apartin lui Dumnezeu sau sunt meritele a ceva mai puternic. Cert este ca suntem desenati, toti facuti de aceeasi mana, iar dupa ce suntem finalizati, suntem decupati si lasati sa picam, sub indrumarea vantului, pe Pamant. Unde? Pe acel ,,X". ,,X" marcheaza locul. Locul de unde incepe totul...toata aventura, tot pericolul, toate provocarile...locul de unde incepe viata, acea cursa contra-cronometru pe care ori o castigi, ori esti mort! Cand aterizezi pe acel X nu ai habar de ce ti se va intampla, prin ce parti ale lumii si ale mintii te va indruma scopul tau. De aceea in primii ani ai o calauza ascunsa. Cineva care trage sforile si te ajuta sa nu cazi...apoi...esti pe cont propriu. Iti croiesti singur personalitatea, adaugi accesorii la schita ta, alegi ceea ce vrei sa devii/faci. Si de obicei alegerea ta nu e la intamplare. E alegerea destinului care este mereu cu un pas inaintea ta. Cand faci o alegere crezi ca ai facut-o singur, fara sa-ti dai seama ca cineva ti-a soptit asta. Stiu, e ciudat...dar adevarat! In celalalt capat al povestii, alt destin, a soptit altcuiva, alta poveste. O poveste care la un moment dat se va intersecta cu a ta. Si atunci ce faci? Treci pe langa acel cineva sau il lasi sa-ti schimbe viata? Ei bine, asta difera de la om la om. Dar trebuie sa stii ca intr-o poveste de dragoste nimeni nu se amesteca. Nici macar destinul (bine, poate doar la inceput). Dar apoi e numai intre voi doi. Intre tine si el si nimeni altcineva. Ceea ce simtiti se va invarti intr-o sfera a voastra care nu are nicio legatura cu ceea ce se intampla afara, dincolo de peretii vostri. Sunt multe sentimente pe care trebuie sa le descoperi ca om. Si trebuie sa gasesti si persoanele potrivite. Si chiar daca nu gasesti pe nimeni, trebuie sa stii ca acolo, in lume ai un geaman. O persoana care a fost desenata pe aceleasi idei ca si tine. O persoana cu aceeasi mentalitate, care priveste viata din acelasi punct de vedere sau dintr-unul mai bun care iti poate oricand transforma acel ocean de vise incremenit intr-o cascada involburata. Daca am sti ce se va intaampla cu noi, viata asta ar fi cea mai prosta piesa de teatru vazuta vreodata. Daca am sti toate personajele nu am sti toate emotiile, daca am sti toate decorurile, nu am sti toate sentimentele. De aceea avem nevoie de elementul surpriza, care in cazul de fata poarta numele de ,,DESTIN". Si daca tu crezi ca nimic din toate astea nu e prezent in viata ta...mai uita-te o data!

I've seen a million people change

Am cunoscut o multime de oameni, i-am vazut evoluand, schimbandu-se, venind si plecand. Am auzit o multime de soapte, am citit o mie de opinii, am vorbit cu o mie de persoane, am scris o mie de numere de telefon, am retinut o mie de nume...ca apoi, a doua zi, sa-mi dau seama ca toata lumea s-a schimbat ca si cum si-au ales alte nume, alte numere de telefon, alta identitate. Am vazut sute de locuri, cu sute de privelisti. Parca in timp s-au schimat si ele. Nu ar fi corect sa critic toate aceste lucruri si sa nu ma bag in seama si pe mine. Am vazut un milion de oameni schimbandu-se dar nici eu nu am ramas la fel. M-am schimbat odata cu ei, cu fiecare idee spusa, cu fiecare film vazut, cu fiecare carte citita...Mereu aceste lucruri influenteaza opinia asupra a ceea ce te inconjoara si cum totul evolueaza foarte repede speri ca macar cativa oameni sa aiba ritmul tau de dezvoltare. Personal cred ca sunt unele lucruri in viata care se schimba cu scopul de a te incurca. Trebuie sa treci peste ele, sa te prefaci ca au facut parte dintr-o pagina din jurnalul tau. Dar cum sa nu te opresti sa analizezi situatia cand aceasta schimbare se produce exact persoanelor la care te astepti mai putin. De ce simt nevoia oamenii sa se schimbe? De ce cred ca pot deveni mai buni daca isi propun sa devina niste roboti? De ce cred ca pot renunta la sentimente in favoarea carierei? De ce cred ca prietenia e supraapreciata? Ce-i cu tine? De fapt, cine esti? Si ce vrei? Si de ce te prefaci ca nu ma cunosti? Credeam ca din toate persoanele pe care le cunosc, tu vei ramane la fel. Acum ce faci? Imi dovedesti ca instinctele mele dau erori? Incep sa te vad din ce in ce mai departe, ca o umbra printre alte figuri ciudate. Te inteleg ca vrei sa pleci, ca ai nevoie de o pauza. O poti face, nu ma deranjeaza. Dar stiu ca peste ceva timp, voi primi un telefon si atunci voi auzi aceeasi voce soptita care va spune ,,Buna, sunt eu. Ce mai faci?". Si te voi asculta si privi cum iesi dintre toate acele retineri ale tale, cand lasi totul deoparte si incepi sa-ti spui povestea. Si timpul va trece, iar tot acel castel de caramida sparta se va ridica din nou iar in varful lui se vor afla doua persoane, doua umbre, doua figuri...tu si eu.

That's my generation

Stiu ca nu ar trebui sa ascult oamenii care imi spun ce si cum sa fac. Doar ca de la o vreme incep sa devina enervanti si incepi sa te gandesti de ce insista asa mult pe ideile lor. De ce cred ca ceea ce vor ei e mai bine pentru tine? De ce insista sa te incadreze intr-o anumita categorie dupa felul in care te porti/mergi/imbraci/privesti. Iar atunci cand aud ce vrei sa devii cu adevarat, fac ochii mari si zic ,,Pai...daca vrei tu. Dar eu ti-am zis...".
Oricum nu va ascult. Scuze, dar pentru mine veti ramane mereu un radio caruia ii lipseste butonul de Off. Un radio vechi care nu vrea sa se modernizeze, asa cum si voi refuzati sa traiti in prezent. Cand stau ore in sir ascultand muzica si gandindu-ma putin la viitorul meu ma gandesc un pic si la ideile voastre. Nu sunt rele si poate ca m-as descurca. Dar nu e ceea ce ma caracterizeaza. Imi cereti sa am idei putine, dar fixe. Pentru mine asta ar insemna sa nu am idei deloc! Vreti sa merg undeva la sigur, sa nu o dau in bara, dar cred ca tocmai asumarea riscurilor face viata mai frumoasa, ba chiar te face om in toata puterea cuvantului.
Nu vreau sa devin proprietara nu stiu carui lant de hoteluri, nu vreau sa detin nu stiu ce companie, nu vreau sa obtin nu stiu ce diploma la Oxford si parca nimeni nu intelege asta. Vreau doar sa fiu eu. Intr-adevar, vreau faima, dar vreau sa ajung la ea urcand pe scara mea.
Poate ca faima a ajuns ceva comercial avand in vedere ca pana si o surdo-muta poate face cariera in lumea muzicii prin playback (ok, am exagerat, dar explica multe situatii) si asa imediat ajunge faimoasa...pentru nu stiu cate minute. Nimic nu e mai stanjenitor decat faima de 15 minute. Te simti asa bine si dintr-o data, dintr-un erou ajungi un zerou. Se intampla. Dar promit ca voi avea grija sa nu detin o astfel de faima daca mi se ofera ocazia sa fiu celebra. Viata e imprevizibila deci nu stii la ce te poti astepta.
Pana la urma toata lumea vrea sa ajunga cineva, undeva, candva. Toata lumea are ganduri mari, asteptari, vise, talente ascunse pe care daca stii sa le exploatezi te propulseaza undeva departe...Asta e generatia mea: nonconformista, increzatoare, incapatanata, imprevizibila si talentata (pentru ca in ultima vreme am descoperit calitati in fiecare om).

Ma vreau inapoi

Imi vreau inapoi haosul meu celebru...
Imi vreau inapoi imaturitatea mea inovatoare...
Imi vreau inapoi inconstienta mea premiata cu Nobel...

Pe scurt: ma vreau inapoi! Da, eu! Vreau sa ma gasesc si nu stiu unde sa ma caut. Printre flori? Nu, acolo e un loc plin de gaze colorate care nu vor printre ele o picatura de monotonie. Printre nori? Sunt prea obosita sa zbor pana acolo. Printre pesti? La cata energie am in clipa de fata probabil as ramane acolo. Printre flacari...flacari de idei, scantei de amintiri...asta e! Idei! Cum eram eu. Ma caut prin trecut. O caut pe acea eu nonconformista care sorbea viata cu un pai dintr-o cutie de Fanta. De ceva timp nu ma regasesc. M-am pierdut pe drumuri nepavate. Nu mai rad, mi s-a luat si ultima picatura din ceea ce puteam fi eu. Si de parca asta nu putea fi deajuns, mi s-au ars toate becurile de la felinarele care-mi luminau drumul. Da, stiu, jalnic...mai ales pentru mine. Sunt ca un zbor fara o pasare, ca o Luna fara Soare, ca un gand fara o viziune. Nu-mi mai aud ecoul...Unde naiba suuuuunt? O voce din interiorul meu imi spune ,,Nu dispera!". Stii ce? Tu ai face-o daca ai fi in locul meu. Eu sunt in locul tau. Si am de gand sa te intreb cat ai de gand a o mai tii asa? Iti plangi singura de mila...JALNIC! Nu ma ajuti... Dc sa o fac eu cand o poti face tu? Desi vocea asta era foarte enervanta mi-am dat seama ca avea dreptate. Daca eu nu ma vreau cu-adevarat inapoi cine sa ma aduca?
Limita e cerul!? Gresit! Sunt o gramada de lucruri care se afla dincolo de cer. Mai departe, mai departe si mai departe...
So get find them!

Go for ROCK!

Maine, 26 iunie va fi o zi care va ramane insemnata in jurnalele multor oameni. Incepand cu ora 15:15 se da startul evenimentului mult asteptat din cadrul festivalului de rock “Tuborg Green Fest presented by Sonisphere Festival”. Vita de vie, Anthrax, Megadeth, Slayer si Metallica vor concerta impreuna pe aceeasi scena, in fata a sute de romani extaziati.
Imi pot imagina emotiile dinaintea evenimentului, toata lumea agitata si batand din picior, oameni verificandu-si aparatele pentru ultima data si uitandu-se din 5 in 5 minute la ceas cu aceeasi intrebare in minte (,,Mai e mult pana incepe?), multimea incepand sa produca acel fosnet al nelinistii, primele batai de tobe, urlete, tipete, ultime cuvinte adresate prietenilor pana la sfarsitul spectacolului si in final startul...startul haosului, sau, asa cum cred eu: startul orelor rupte din rai intretinute de unele din cele mai tari trupe ale timpurilor. Si totul va incepe cand Adrian Despot (solistul trupei Vita de vie) va face primul salt pe scena...De aici, preuspun ca toata lumea isi poate imagina cum vor decurge lucrurile (in stilul expresiei ,,ROCK ON!").


*Sambata, 26 iunie

15.15 – 16.00: Vita de Vie

16.30 – 17.15: Anthrax

17.45 – 18.45 : Megadeth

19.15 – 20.15: Slayer

21.00 – 23.00: Metallica

**Si acum partea proasta privind tot acest moment al muzicii (in afara de aglomeratie): eu nu voi fi prezenta:((. Desi am incercat sa obtin un bilet, pana am strans eu banii toate se vandusera (Bad Luck!)...Asta e, data viitoare! Poate atunci va fi si mai spectaculos:).